apărătoare

apărătoare
APĂRĂTOÁRE s. I. 1. v. gardă. 2. (reg.) ceatlău, gânj. (apărătoare la sanie.) II. 1. (bot.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnişor. 2. (bot.; Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-câmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

APĂRĂTOÁRE s. v. coardă, evantai.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APĂRĂT//ÓARE apărătoareóri f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. apărătoareoarea roţilor trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale şi cu flori mari roşii, cultivată pentru seminţele ei mici, negre sau cenuşii, închise într-o capsulă şi folosite în alimentaţie; mac; somnişor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. apărătoareătoare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • apãrãtoáre — s. f., g. d. art. apãrãtórii; pl. apãrãtóri …   Romanian orthography

  • gardă — GÁRDĂ, gărzi, s.f. 1. Pază, supraveghere efectuată într o unitate militară, într o instituţie civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ♢ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei… …   Dicționar Român

  • guardaman — GUARDAMÁN, guardamane, s.n. (mar.) Apărătoare de mână folosită de velari la cusutul velelor, făcută din piele şi având între degetul mare şi podul palmei un disc metalic cu care se împinge acul. – Din it. guardamano. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • parasolar — PARASOLÁR, parasolare, s.n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr o placă transparentă (colorată) …   Dicționar Român

  • strajă — STRÁJĂ, străji, s.f. 1. Pază, apărare, scut. ♢ loc. vb. A face (sau a ţine) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi. ♢ expr. A şi pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a şi înfrâna dorinţa de a vorbi (sau de a… …   Dicționar Român

  • teacă — TEÁCĂ, teci, s.f. 1. Înveliş, toc, apărătoare confecţionată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ♢ expr. (reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se …   Dicționar Român

  • apăra — APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2 …   Dicționar Român

  • bavetă — BAVÉTĂ, bavete, s.f. Bărbiţă (1). [var.: babétă s.f.] – Din fr. bavette. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BAVÉTĂ s. baveţică, bărbiţă, (rar) bărbie. (bavetă pentru copiii mici.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  bavétă …   Dicționar Român

  • bot — BOT, boturi, s.n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (şi nasul). ♢ expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a… …   Dicționar Român

  • botniţă — BÓTNIŢĂ, botniţe, s.f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată muşca, paşte sau suge. – Bot + suf. niţă. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BÓTNIŢĂ s. (reg.) botelniţă. (botniţă la botul unui câine.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”