- mijloc
- MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s.n. I. 1. Punct care se găseşte la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spaţiu, la oarecare distanţă de margine. ♢ loc. adj. De mijloc = situat între limita superioară şi cea inferioară; mijlociu. ♢ loc. adv. La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spaţiul care separă două persoane sau două lucruri. ♢ loc. prep. Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între2. ♢ expr. A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict. A-şi pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta. 2. Nume dat anumitor părţi ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace şi şolduri; talie, brâu. ♢ expr. A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ţine etc.) de mijloc = a petrece braţul în jurul taliei cuiva (în semn de afecţiune). 4. (înv.) Mediu1, ambianţă. 5. Moment situat la aceeaşi depărtare de începutul şi sfârşitul unei acţiuni, al unei perioade de timp; jumătate. ♢ loc. adv. La mijloc = între două momente; între un moment trecut şi cel prezent. ♢ loc. prep. În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (înv.) Veacul (sau vârsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei acţiuni, a unei naraţiuni etc. situată între începutul şi sfârşitul ei. 6. (înv. şi pop.) Ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară şi altă inferioară. ♢ loc. adj. De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (expr.) Cale (sau drum) de mijloc = poziţie intermediară între două extreme, soluţie moderată sau de compromis; atitudine ponderată. II. 1. Ceea ce serveşte ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilităţi (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metodă, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putinţă. 2. (concr.; la pl.) Unelte, utilaj. ♢ Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acţionează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei. Mijloace de producţie = totalitatea obiectelor muncii şi a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulaţie (sau de locomoţie) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (concr.) Avere, bani, resurse, fonduri. [acc. şi: mijlóc] – lat. medius locus.Trimis de LauraGellner, 28.10.2007. Sursa: DEX '98MÍJLOC s. 1. v. centru. 2. centru, (fig.) buric, inimă, (înv. fig.) dric. (În mijlocul oraşului.) 3. cen-tru, miez, (fig) buric, inimă. (În mijlocul pământului.) 4. (fig) sân. (Se află în mijlocul familiei.) 5. jumătate. (La mijlocul scândurii.) 6. v. brâu. 7. (anat.) şale (pl.). (O doare mijlocul.) 8. jumătate. (La mijlocul săptămânii.) 9. v. toi. 10. v. mod. 11. v. avere. 12. v. fond. 13. mijloc de transport v. vehicul.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMÍJLOC s. v. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, gros, intermediar, mediator, mediu, mijlocitor, mulţime, sferă, societate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSECOLUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeVEACUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeVÂRSTA DE MÍJLOC s. v. evul mediu.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemíjloc/mijlóc (procedeu, unealtă, avere, corp central) s. n., pl. míjloace/mijloáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmijlóc (talie) s. n., pl. mijlócuriTrimis de siveco, 17.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMÍJLOC1 mijlocuri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spaţiu sau al unei suprafeţe), situat la o distanţă egală de marginile sau capetele periferice. mijlocul străzii. Prin mijlocul satului. ♢ În mijlocul... a) între, printre; b) în limitele unui spaţiu; c) alături de... De la mijloc de la jumătate. 2) Moment care se află la o distanţă egală de începutul şi sfârşitul unui interval de timp; jumătate. ♢ La mijloc între două intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsă între şolduri şi coaste; talie; brâu. Încins la mijloc. ♢ A fi (cineva) la mijloc a fi cauza unei stări de lucru. A fi ceva la mijloc a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-şi pune capul (sau gâtul) la mijloc a se expune la o primejdie. A se pune la mijloc a interveni într-o ceartă, într-o încăierare. /<lat. medius locusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMÍJL//OC2 mijlocoáce n. 1) Mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; metodă; procedeu; modalitate; manieră. mijlocoace de prevenire a bolilor. 2) Fel, chip de a fi, de a se manifesta. mijloc de exprimare. ♢ Prin toate mijlocoacele folosind toate posibilităţile. 3) la pl. Resurse materiale; bani. Lipsit de mijlocoace. 4) Ansamblu al celor necesare pentru realizarea unei acţiuni. mijlocoace de transport. ♢ mijlocoace de producţie totalitate a uneltelor de muncă. /<lat. medius locusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmijlóc (mijloáce), s.n. – 1. Miez, centru. – 2. Talie, cingătoare, brîu. – 3. Intermediu, formă, metodă. – 4. (pl.) Posibilităţi, avere, bogăţie. – var. (Munt.) miljoc. Mr. ńoldzuc, ńoldzică, megl. mejluc, istr. mejloc. lat. mĕdius locus (Cipariu, gram., 95; Puşcariu 1076; Candrea-Dens., 1112; REW 5462) sau, mai curînd, în interiorul românei, din miez loc, cf. fr. milieu. Der. direct din lat. *mediulocu ar prezenta dificultatea lui l intervocalic, pe care Puşcariu încerca s-o soluţioneze prin intermediul unei forme *mediolus locus, care pare inutilă. Rezultatul miez- › mij- se datorează, după Densusianu, Filologie, 447 şi Candrea, influenţei sl. mežda; mai curînd se datorează dificultăţii de pronunţare a grupului zl, puţin obişnuit în rom., care ar fi dezvoltat un iot, de unde mij-, ca şi breaz › breji. Der. mijlocaş, adj. (de mijloc); mijlocaş, s.m. (locuitor cu o situaţie economică de mijloc; calul de la mijloc la un vehicul tras de trei cai); mijlocel, adj. (median); mijloci, vb. (a intermedia, a intervenia se interpune; a obţine, a procura); mijlocitor, adj. (care intermediază); mijlociu, adj. (mediu; mediocru, curent); mijlocie, s.f. (medie, termen mediu); nemijlocit, adj. (imediat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
