ministrant


ministrant
MINISTRÁNT, ministranţi, s.m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. – Din it. ministrante, germ. Ministrant.
Trimis de LauraGellner, 31.05.2004. Sursa: DEX '98

ministránt s. m., pl. ministránţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MINISTRÁN//T ministrantţi m. Ajutor de preot în ritualul catolic. /<it. ministrante, germ. Ministrant
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MINISTRÁNT s.m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. [< germ. Ministrant].
Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DN

MINISTRÁNT s. m. ajutor de preot în ritualul catolic sau protestant. (< it. ministrante, germ. Ministrant)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.