- mintios
- Mintios ≠ bleg, nătărău, năuc, neghiob, nerod, netot, tâmp, tont, redus, nătâng, nepriceput, prost, prostănac, tăntălăuTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime
Dicționar Român. 2013.
mintios
Look at other dictionaries:
bleg — BLEG, BLEÁGĂ, blegi, ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (şi atârnând… … Dicționar Român
chiomb — CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Chiomb ≠ deştept, cuminte, inteligent, isteţ, mintios, căpos, căpăţânos, înţelept Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CHIOMB adj. v. chiorâş, cruciş,… … Dicționar Român
neghiob — NEGHIÓB, OÁBĂ, neghiobi, oabe, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. adj. (Despre fapte, vorbe etc … Dicționar Român
nerod — NERÓD, OÁDĂ, nerozi, oáde, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. adj. Care aparţine nerodului (1), care… … Dicționar Român
netot — NETÓT, NETOÁTĂ, netoţi, netoate, adj., s.m. şi f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne + tot. Trimis de romac, 17.02.2004. Sursa:… … Dicționar Român
nătărău — NĂTĂRẮU, nătărăi, adj., s.m. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare (înv. (om) slab, neputincios < ne + tare) + suf. ău. Trimis de LauraGellner, 06.06.2004.… … Dicționar Român
năuc — NĂÚC, Ă, năuci, ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Ameţit, buimăcit (din cauza unei emoţii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (înv. şi pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ … Dicționar Român
tont — TONT, TOÁNTĂ, tonţi, toante, adj., s.m. şi f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [var.: (pop.) tânt, ă adj.] – cf. it., sp., port. t o n t o. Trimis de RACAI, 07 … Dicționar Român
tâmp — TÂMP, Ă, tâmpi, e, adj. 1. (înv. şi pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (reg.; despre instrumente ascuţite) Cu vârful sau cu tăişul tocit, ştirbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. cf. magh. t o m p a . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 … Dicționar Român
