mire

mire
MÍRE, miri, s.m. Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – cf. alb. m i r ë "bun".
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

MÍRE s. v. ginere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRUŢUL-MÍRELUI s. v. bătrâniş.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

míre s. m., art. mírele; pl. miri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MÍR//E mirei m. 1) Tânăr în ziua nunţii sale. 2) Tânăr care s-a logodit; logodnic. 3) la pl. Tineri uniţi prin căsătorie în ziua nunţii lor. /cf. alb. mirë
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

míre (míri), s.m. – Bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei. Origine îndoielnică. Trebuie să se ţină cont că acest nume se obişnuieşte a se da bărbatului numai în timpul ceremoniei nupţiale. Presupunem că-i vorba de un cuvînt derivat din ngr. μύρον "unsoare, mir", cf. mir, de ex., de la μυρόεις "miruit", f. μυρόεσσα › mireasă. Este ştiut, de fapt, că ceremonialul nunţii ortodoxe diferă de cel al bisericii catolice, mai ales în privinţa impunerii unei coroane; şi că, pe de altă parte, încoronarea nu se concepe fără mir sau ulei sfinţit. În timpul încoronării matrimoniale nu există ulei, dar se obişnuieşte să se schiţeze cu degetele, pe fruntea mirelui, gestul ungerii, care probabil era real în biserica primitivă; de aici echivalenţa semantică de "uns" – "încoronat" – "însurat", cf. ngr. στεφανώνω "a încorona" şi "a căsători". Der. general admisă, din lat. miles "soldat" (p. Papahagi, Notiţe, 36; Tiktin; REW 5568; Spitzer, REB, I, 270; Rosetti, I, 169) este dificilă semantic (cf. Graur, BL, V, 105) dar cf. voină. Celelalte ipoteze nu sînt convingătoare: din dacă (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 110); din tc. amir "şef", cf. mr. amiră "împărat" (Pascu, II, 108); din cuman. mir "principe" (Philippide, II, 378), care reprezintă aceeaşi ipoteză; din lat. miles, şi calc semantic din bg. voino (Skok, Arch. slaw. Phil., XXXVII, 83); dintr-un lat. *milex ‹ gr. μεϊραξ "adolescent" (Diculescu, Elementele, 492); anterior indoeurop. (Lahovary 336). Cuvînt care lipseşte numai în Banat şi Olt. (ALR, I, 254). Der. mirel, s.m. (Trans. de S, mire); mireasă, s.f., cuvînt rar în Banat (ALR, I, 255). Din rom. provine mag. myirásza (Edelspacher 20).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?
Synonyms:
, , ,


Look at other dictionaries:

  • miré — miré …   Dictionnaire des rimes

  • mire — [ mir ] n. f. • XVe; de mirer 1 ♦ Vx Action de mirer, de viser. Mod. Prendre sa mire : viser. Cran de mire. Ligne de mire : ligne droite imaginaire déterminée par l œil du tireur. (1771) POINT DE MIRE :point de visée, endroit où l on veut que le… …   Encyclopédie Universelle

  • Miré — Miré …   Wikipedia

  • Mire — Mire, n. [OE. mire, myre; akin to Icel. m?rr swamp, Sw. myra marshy ground, and perh. to E. moss.] Deep mud; wet, spongy earth. Chaucer. [1913 Webster] He his rider from the lofty steed Would have cast down and trod in dirty mire. Spenser. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • miré — miré, ée 1. (mi ré, rée) part. passé de mirer. Sur quoi on dirige une arme à trait ou à feu. Le but miré avec soin. miré 2. (mi ré) adj. m. Terme de chasse. Sanglier miré, vieux sanglier, dont les défenses, étant recourbées en dedans, ne sont… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • mire — [maıə US maır] n [U] literary [Date: 1200 1300; : Old Norse; Origin: myrr] 1.) deep mud ▪ The wheels got stuck in the mire. 2.) the mire a bad or difficult situation that you cannot seem to escape from = ↑quagmire ▪ The Party sank deeper into the …   Dictionary of contemporary English

  • Mire — Mire, v. t. [imp. & p. p. {Mired} (m[imac]rd); p. pr. & vb. n. {Miring}.] [1913 Webster] 1. To cause or permit to stick fast in mire; to plunge or fix in mud; as, to mire a horse or wagon. [1913 Webster] 2. Hence: To stick or entangle; to involve …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Mire — Mire, v. i. To stick in mire. Shak. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Miré — País …   Wikipedia Español

  • Mire — may refer to: Bog Poor fen Fen See also All pages beginning with Mire All pages with titles containing Mire Mir (disambiguation) This disambigua …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”