mişcare

mişcare
MIŞCÁRE, mişcări, s.f. Acţiunea de a (se) mişca şi rezultatul ei. 1. 1. Ieşire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziţiei; deplasare a unui obiect sau a unei fiinţe. ♢ Mişcare seismică = cutremur de pământ. Mişcări tectonice sau mişcările scoarţei = deplasări ale scoarţei solide care constituie scoarţa pământului, produse de forţele interne sau de gravitaţie şi care duc la modificarea structurii geologice a scoarţei. ♢ expr. Nici o mişcare = linişte! tăcere! A (se) pune în mişcare = a începe sau a face să înceapă să se deplaseze. ♦ Schimbare a poziţiei corpului, a membrelor etc.; exerciţii sau parte a unui exerciţiu sportiv executate prin schimbarea poziţiei corpului, a membrelor etc.; p. ext. gest. ♢ expr. (fam.) În doi timpi şi trei mişcări = foarte repede. ♦ Fiecare dintre mutările unei piese la o partidă de şah, de tabie etc. ♢ expr. (fam.) A prinde (sau a surprinde) mişcarea = a înţelege repede desfăşurarea unei acţiuni sau rostul ei ascuns. ♦ Viteză cu care se execută o bucată muzicală sau o parte a ei; tempo. ♦ (concr.) Parte dintr-o compoziţie muzicală de dimensiuni mai mari, executată într-un anumit tempo. 2. Activitate, acţiune, faptă. ♢ loc. adv. In mişcare = într-o stare de agitaţie, de tulburare, de încordare. ♢ expr. A (se) pune în mişcare = a intra (sau a determina pe cineva să intre) în acţiune; a face să se agite, să acţioneze. ♦ (fam.) Plimbare (pe jos). 3. Deplasare în spaţiu, înaintare, circulaţie; p. ext. animaţie, agitaţie, forfotă. ♦ Serviciu care dirijează circulaţia trenurilor. ♦ (La pl.) Deplasare organizată, strategică, a unei unităţi militare. 4. Schimbare intervenită în repartizarea personalului sau a bunurilor dintr-o unitate; mutare dintr-un post în altul. 5. Acţiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activităţi de interes (mai) general, al unei idei sau al unei concepţii. ♦ Acţiune (organizată) de masă cu caracter revendicativ; agitaţie, revoltă, revoluţie. 6. fig. Îndemn, impuls, imbold, pornire. ♦ (Rar) Sentiment, emoţie. II. Categorie filozofică înglobând toate schimbările şi procesele care au loc în Univers; p. gener. schimbare, transformare. – v. mişca.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Mişcare ≠ nemişcare, repaus, staţionare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MIŞCÁRE s. 1. v. mers. 2. mişcare migratorie = migraţiune. 3. (fiziol.) mişcare peristaltică v. peristaltism. 4. v. deplasare. 5. v. circulaţie. 6. călcătură, mers, pas, păşit, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Avea o mişcare săltăreaţă, graţioasă etc.) 7. circulaţie, deplasare. (mişcare sevei în plante.) 8. v. clintire. 9. v. clătinare. 10. v. forfotă. 11. (muz.) tempo, (înv.) moviment. 12. acţiune, curent. (mişcare revendicativă.) 13. (înv.) moviment. (mişcare literară, ştiinţifică.) 14. v. emoţionare.
Trimis de siveco, 15.11.2008. Sursa: Sinonime

MIŞCÁRE s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mişcáre s. f., g.-d. art. mişcării; pl. mişcări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MIŞC//ÁRE mişcareări f. 1) v. A MIŞCA şi A SE MIŞCA. ♢ A (se) pune în mişcare a intra sau a face să intre la acţiune. În doi timpi şi trei mişcareări foarte repede; momentan. Nici o mişcare! a) linişte; b) comandă dată cuiva, ca să rămână în poziţia în care se află. A prinde mişcarearea cuiva (sau a ceva) a) a ghici intenţiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei acţiuni. 2) fiz. Variaţie în timp a poziţiei unui corp în raport cu un sistem de referinţă. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de şah, de table etc.). 4) Acţiune care include un număr mare de oameni cu interese sau concepţii comune (în sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). mişcare sindicală. mişcarearea pentru pace. [G.-D. mişcării] /v. a mişca
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MIŞCÁRE s.f. 1. Acţiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activităţi de interes general, al unei idei sau al unei concepţii. 2. Acţiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic. [După fr. mouvement, rus. dvijenie].
Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DN

MIŞCÁRE s. f. 1. acţiune, curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activităţi de interes general, al unei idei sau al unei concepţii. 2. acţiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic. 3. (muz.) grad de accelerare sau de încetinire a unei măsuri; tempo. ♢ parte a unei lucrări muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonată). (după fr. mouvement, rus. dvijenie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • mişcáre — s. f., g. d. art. mişcärii; pl. mişcäri …   Romanian orthography

  • curent — CURÉNT, Ă, curenţi, te, adj., s.m., s.n. I. adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre an, lună) Care este în curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrări curente. ♢ Cont curent = cont deschis la bancă de o… …   Dicționar Român

  • revoluţie — REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1. (fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale,… …   Dicționar Român

  • circulaţie — CIRCULÁŢIE, circulaţii, s.f. Faptul de a circula. 1. Mişcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicaţie. ♦ spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mişcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui… …   Dicționar Român

  • dinamic — DINÁMIC, Ă, dinamici, ce, adj., s.f. I. adj. 1. (mec.) De mişcare, de forţă; privitor la mişcare, la forţă. 2. Plin de mişcare, de acţiune, activ; care este în continuă (şi intensă) mişcare, evoluţie; care se desfăşoară rapid. ♢ Verb reflexiv… …   Dicționar Român

  • cinetic — CINÉTIC, Ă, cinetici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care ţine de mişcare, privitor la mişcare. ♢ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mişcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului şi pătratul vitezei lui. 2. s.f. Ramură a… …   Dicționar Român

  • tur — TUR1, tururi, s.n. 1. Mişcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanţă egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al… …   Dicționar Român

  • recul — RECÚL, reculuri, s.n. Mişcare îndărăt a unui corp solid, produsă pe baza unei forţe de reacţie, de mişcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte şi care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanţa… …   Dicționar Român

  • regresiv — REGRESÍV, Ă, regresivi, e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ♦ Mişcare regresivă = mişcare care se face în direcţia inversă… …   Dicționar Român

  • voltă — VÓLTĂ, volte, s.f. 1. Mişcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepţie la alta. ♦ (Scrimă) Mişcare (de rotaţie) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”