monocromie

MONOCROMÍE, monocromii, s.f. 1. Procedeu de pictură sau de tipar care constă în folosirea unei singure culori; predominare a unei culori într-un tablou. 2. Reproducere într-o singură culoare. – Din fr. monochromie.

Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98



monocromíe s. f. (sil. -cro-), art. monocromía, g.-d. art. monocromíei; pl. monocromíi, art. monocromíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MONOCROMÍ//E monocromiei f. Procedeu pictural de folosire a unei singure culori la executarea unei lucrări. /<fr. monochromie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MONOCROMÍE s.f. 1. Procedeu utilizat în pictură prin care se foloseşte o singură culoare. 2. Reproducere într-o singură culoare. [gen. -iei. / < fr. monochromie].

Trimis de LauraGellner, 11.11.2006. Sursa: DN



MONOCROMÍE s. f. 1. însuşirea a ceea ce este monocrom. 2. procedeu de pictură sau de tipar în care se foloseşte o singură culoare. (< fr. monochromie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN