moralist


moralist
MORALÍST, -Ă, moralişti, -ste, s.m. şi f. 1. Filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (fam.; peior.) Persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

moralíst s. m., pl. moralíşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MORALÍ//ST1 moraliststă (moralistşti, moralistste) Care ţine de morală; propriu moralei. /<fr. moraliste
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MORALÍ//ST2 moraliststă (moralistşti, moralistste) m. şi f. 1) Specialist în probleme de morală. 2) Persoană înclinată să facă mereu morală. /<fr. moraliste
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MORALÍST s.m. 1. Specialist în probleme de morală, de moralitate. 2. (fam.; peior.) Om căruia îi place să dojenească pe ceilalţi. [< fr. moraliste].
Trimis de LauraGellner, 12.11.2006. Sursa: DN

MORALÍST, -Ă I. s. m. f. 1. filozof, scriitor specialist în probleme de morală. 2. (fam.) cel căruia îi place să facă morală. II. adj. referitor la morală. (< fr. moraliste)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Moralist — Mor al*ist, n. [Cf. F. moraliste.] 1. One who moralizes; one who teaches or animadverts upon the duties of life; a writer of essays intended to correct vice and inculcate moral duties. Addison. [1913 Webster] 2. One who practices moral duties; a… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • moralist — moràlist (moralȉst) m DEFINICIJA 1. onaj kojemu je stalo da se živi po načelima morala 2. onaj koji u svojim djelima raspravlja o moralu i promišlja taj pojam ETIMOLOGIJA vidi moral …   Hrvatski jezični portal

  • Moralist — 1) derjenige, welcher Moral durch Lehre zu verbreiten sich angelegen sein läßt; 2) bes. der, welcher wegen dabei gezeigter Anmaßlichkeit, Pedanterie, Engherzigkeit etc. Tadel unterliegt; 3) in der scholastischen Zeit diejenigen Sittenlehrer,… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Moralist — (franz. moraliste), Bezeichnung für Schriftsteller, die, wie Montaigne, Larochefoucauld, Vauvenargues, La Bruyère u.a. (vgl. die Schriften von Barni, s. d.; Joly, »Les moralistes français«, Par. 1899) als mehr oder weniger unparteiische… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • moràlist — (moralı̏st) m (moràlistkinja ž) 1. {{001f}}onaj kojemu je stalo da se živi po načelima morala 2. {{001f}}onaj koji u svojim djelima raspravlja o moralu i promišlja taj pojam …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • Moralist — Moralist, den, der forkynder moral, i modsætning til moralfilosof, den, der begrunder moral …   Danske encyklopædi

  • moralist — (n.) moral person, 1620s; teacher of morals, 1630s, from MORAL (Cf. moral) (adj.) + IST (Cf. ist) …   Etymology dictionary

  • moralist — ► NOUN 1) a person who teaches or promotes morality. 2) a person who behaves morally. DERIVATIVES moralistic adjective …   English terms dictionary

  • moralist — [môr′əlist, mär′əlist] n. 1. a teacher of or writer on morals; person who moralizes 2. a person who adheres to a system of moralism 3. a person who seeks to impose personal morals on others …   English World dictionary

  • moralíst — a m (ȋ) 1. ekspr. kdor zahteva strogo ravnanje po moralnih načelih: bil je največji moralist med nami; strog, vsiljiv moralist / moralist v meni me vedno kroti 2. knjiž. strokovnjak za moralna vprašanja: globok, slovit moralist svojega časa …   Slovar slovenskega knjižnega jezika