morfologie

morfologie
MORFOLOGÍE s.f. 1. Complex de discipline biologice care studiază forma exterioară şi structura internă a organismelor plantelor şi animalelor. 2. Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuinţări; parte a gramaticii care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. morphologie.
Trimis de the_catalin, 10.06.2008. Sursa: DEX '98

MORFOLOGÍE s. (gram.) (înv.) etimologie.
Trimis de siveco, 17.09.2008. Sursa: Sinonime

morfologíe s. f., art. morfología, g.-d. morfologíi, art. morfologíei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MORFOLOGÍE f. 1) Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul formei şi structurii organismelor vii, cu legile apariţiei şi dezvoltării lor. 2) Parte a gramaticii care se ocupă cu studiul regulilor de modificare a formei cuvintelor. /<fr. morphologie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MORFOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază forma organismelor vegetale şi animale. ♢ Morfologia artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; morfologie terestră = geomorfologie. 2. Parte a gramaticii care studiază părţile de vorbire şi flexiunea lor. [gen. -iei. / < fr. morphologie, cf. gr. morphe – formă, logos – studiu].
Trimis de LauraGellner, 15.06.2005. Sursa: DN

MORFOLOGÍE s. f. 1. ştiinţă care studiază forma şi structura organismelor animale şi vegetale. o ă artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; morfologie terestră = geomorfologie; ă solului = ramură a ştiinţei solului care studiază constituţia profilurilor de sol. 2. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzând regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiază aceste reguli. 3. formă, structură; aspect general. (< fr. morphologie)
Trimis de raduborza, 23.05.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • morfologíe — s. f., art. morfología, g. d. morfologíi, art. morfologíei …   Romanian orthography

  • morfologic — MORFOLÓGIC, Ă, morfologici, ce, adj. 1. (biol.) Privitor la structura organismelor plantelor şi animalelor şi la structura solului (terestru). 2. (lingv.) Care priveşte studiul părţilor de vorbire şi flexiunea lor, care ţine de morfologie (2),… …   Dicționar Român

  • morfologia — I {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż IIb, blm, pot. {{/stl 8}}{{stl 7}} budowa, skład chemiczny krwi; także: badanie składu krwi : {{/stl 7}}{{stl 10}}Robić morfologię. Iść na morfologię. Mieć morfologię lepszą niż przed miesiącem. {{/stl 10}}{{stl 20}}… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • geomorfologie — GEOMORFOLOGÍE s.f. Ştiinţă care studiază formele de relief ale suprafeţei pământului. [pr.: ge o ] – Din fr. géomorphologie. Trimis de gall, 16.06.2002. Sursa: DEX 98  geomorfologíe s. f. (sil. ge o ) → morfologie Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • morfonologie — MORFONOLOGÍE s.f. Disciplină lingvistică având ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. – Din fr. morphonologie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  morfonologíe s. f. fonologie Trimis… …   Dicționar Român

  • etimologie — ETIMOLOGÍE, (2) etimologii, s.f. 1. Stabilirea originii unui cuvânt. 2. Etimon. Trimis de 7anca c, 13.09.2007. Sursa: DLRC  ETIMOLOGÍE, etimologii, s.f. 1. Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluţiei lui fonetice şi semantice. 2.… …   Dicționar Român

  • morfolog — morfológ s. m., pl. morfológi Trimis de siveco, 23.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic  MORFOLÓG, Ă s.m. şi f. Specialist în morfologie (1); morfologist. [< germ. Morpholog]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  MORFOLÓG, Ă s …   Dicționar Român

  • patomorfologie — patomorfologíe s. f., g. d. art. patomorfologíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PATOMORFOLOGÍE s.f. Anatomie patologică. [gen. iei. / < pato + morfologie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … …   Dicționar Român

  • Вальц Яков Яковлевич — Вальц, Яков Яковлевич ботаник (1841 1904). Получил образование в Киевском университете; за границей работал у де Бари (Фрейбург), А. Брауна и Н. Принсгейма (Берлин), изучая бесцветковые растения, которым посвящены его труды: Ueber die Befruchtung …   Биографический словарь

  • Вальц, Яков Яковлевич — профессор ботаники; род. в Киеве в 1841 г.; получил образование в Киевском университете, в 1863 65 гг. командирован за границу, где работал у де Бари (Фрейбург), А. Брауна и Н. Прингсгейма (Берлин), изучая бесцветковые растения, которым посвящены …   Большая биографическая энциклопедия

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”