mortificare

mortificare
MORTIFICÁRE, mortificări, s.f. Acţiunea de a mortifica şi rezultatul ei; chinuire, torturare. – v. mortifica.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MORTIFICÁRE s. v. cangrenare, necrozare, putrezire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mortificáre s. f., g.-d. art. mortificării; pl. mortificări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MORTIFICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) mortifica şi rezultatul ei; chinuire, torturare; moarte a ţesuturilor; mortificaţie; cangrenă. [< mortifica].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • mortificare — [dal lat. eccles. mortificare, propr. far morire ] (io mortìfico, tu mortìfichi, ecc.). ■ v. tr. 1. (ant.) [ridurre un organismo, animale o vegetale, in uno stato simile alla morte] ◀▶ rivitalizzare, vivificare. 2. (med.) [alterare… …   Enciclopedia Italiana

  • mortificare — mor·ti·fi·cà·re v.tr. (io mortìfico) AU 1. reprimere lo stimolo dei sensi con penitenze corporali e spirituali, spec. come pratica ascetica: mortificare il corpo, la carne, gli istinti Sinonimi: reprimere. 2. offendere una persona nell orgoglio o …   Dizionario italiano

  • mortificare — {{hw}}{{mortificare}}{{/hw}}A v. tr.  (io mortifico , tu mortifichi ) Indurre qlcu. a vergognarsi di sé, con male parole, atteggiamenti sgarbati e sim. | Mortificare la carne, i sensi, reprimere gli impulsi sensuali con la penitenza; SIN.… …   Enciclopedia di italiano

  • mortificare — A v. tr. 1. umiliare, avvilire □ svergognare □ ferire, offendere □ punire CONTR. esaltare, elogiare, glorificare, magnificare, onorare, inorgoglire 2. (il corpo, un desiderio, ecc.) reprimere, dominare, frenare, regolare CONTR …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • mjrtìfquè — mortificare, rattristare uno con censure e rimproveri, umiliare, avvilire …   Dizionario Materano

  • mortifier — [ mɔrtifje ] v. tr. <conjug. : 7> • 1120; lat. ecclés. mortificare 1 ♦ Soumettre (son corps, ses sens) à la mortification (1o). ⇒ châtier, macérer, 1. mater. Mortifier sa chair. Pronom. « Elle se mortifiait, restait des heures à genoux »… …   Encyclopédie Universelle

  • necroză — NECRÓZĂ, necroze, s.f. Distrugere a unor ţesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulaţiei sangvine, de infecţii, arsuri etc. – Din fr. nécrose. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  necróză… …   Dicționar Român

  • mortificar — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: mortificar mortificando mortificado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. mortifico mortificas mortifica …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • Mortification — par flagellation La mortification est une pratique d ascèse religieuse qui consiste à s imposer une souffrance, en général physique, pour progresser dans le domaine spirituel. L expression mortification corporelle s emploie habituellement dans le …   Wikipédia en Français

  • mortificar — ► verbo transitivo/ pronominal 1 Castigar el cuerpo con sacrificios o privaciones: ■ aquél se mortifica con el ayuno. SE CONJUGA COMO sacar REG. PREPOSICIONAL + con 2 Molestar mucho a una persona: ■ mi hermano me mortifica con sus problemas. REG …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”