moştean

moştean
MOŞTEÁN, moşteni, s.m. (înv. şi reg.) Moşnean (1). – cf. m o ş n e a n .
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MOŞTEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pământean.
Trimis de siveco, 29.09.2008. Sursa: Sinonime

MOŞTEÁN s. v. moşnean, moştenitor, răzeş, succesor, urmaş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

moşteán s. m., pl. moşténi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MOŞT//EÁN moşteanéni m. înv. reg. v. MOŞNEAN. /cf. moş, moşteni, alb. moşatar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • moşnean — MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (înv.) Moştenitor, succesor. 3. (înv. şi reg.) Băştinaş. – cf. m… …   Dicționar Român

  • moştenesc — MOŞTENÉSC, EÁSCĂ, moşteneşti, adj. (înv. şi reg.) De moştean; moşnenesc, răzeşesc. – Moştean + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOŞTENÉSC adj. v. moşnenesc, răzeşesc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • moşteni — MOŞTENÍ, moştenesc, vb. IV. tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, mostenitorul cuiva. ♦ p. ext. A deţine pe cale ereditară o însuşire, o caracteristică etc. 2. p. gener. A obţine, a… …   Dicționar Român

  • băştinaş — BĂŞTINÁŞ, Ă, băştinaşi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află din moşi strămoşi pe pământul pe care locuieşte; autohton, indigen, aborigen. Baştină + suf. aş. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  Băştinaş ≠ venetic Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • moş — MOŞ, moşi, s.m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moş Martin sau (rar) moş Ursilă = ursul. ♢ expr. A i veni moş Ene pe la gene = a i se face somn …   Dicționar Român

  • moştenitor — MOŞTENITÓR, OÁRE, moştenitori, oare s.m. şi f. 1. Persoană care moşteneşte bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într un post, într o demnitate; succesor, urmaş. ♢ (Şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”