- mumie
- MUMÍE, mumii, s.f. Cadavru conservat printr-o îmbălsămare specială. ♦ fig. (depr.) Om foarte slab, foarte palid sau lipsit de vlagă. – Din ngr. múmia, it. mummia, germ. Mumie.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MUMÍE s. moaşte (pl.), (reg.) moştină.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemumíe s. f., art. mumía, g.-d. art. mumíei; pl. mumíi, art. mumíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUMÍ//E mumiei f. 1) Cadavru conservat prin îmbălsămare specială. 2) fig. Persoană foarte slabă şi lipsită de puteri. /<ngr. múmia, it. mummia, germ. MumieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMUMÍE s.f. 1. Cadavru păstrat prin îmbălsămare specială la vechii egipteni.** Cadavru descărnat, conservat natural într-un sol foarte uscat. 2. (fig.) Om lipsit de vigoare, de vivacitate; molâu. [gen. -iei. / < germ. Mumie, cf. it. mummia, ar. mumija].Trimis de LauraGellner, 17.06.2005. Sursa: DNMUMÍE s. f. 1. cadavru conservat prin îmbălsămare specială (la vechii egipteni). ♢ cadavru descărnat, conservat natural într-un sol uscat. 2. (fig.) om lipsit de vigoare, de vivacitate; molâu. (< ngr. mumia, it. mummia, germ. Mumie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmúmie (mumíi), s.f. – Cadavru conservat. it. mummia, fr. momie, de unde şi accentul dublu. – Der. mumifica, vb., din fr. momifier.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.