muncă

muncă
MÚNCĂ, munci, s.f. 1. Activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câştig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupaţie, îndeletnicire. 4. (înv. şi pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferinţă (fizică sau morală); chin. ♦ spec. (Sens curent; la pl.) Durerile naşterii. – Din sl. monka.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Muncă ≠ odihnă
Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Antonime

MÚNCĂ s. 1. v. lucru. 2. v. activitate. 3. v. strădanie.
Trimis de siveco, 24.09.2008. Sursa: Sinonime

MÚNCĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.
Trimis de siveco, 23.09.2008. Sursa: Sinonime

múncă s. f., g.-d. art. múncii; pl. munci
Trimis de siveco, 06.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

MÚN//CĂ muncăci f. 1) Activitate fizică sau intelectuală îndreptată spre a crea bunuri materiale şi spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) în vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) înv. mai ales la pl. Suferinţă fizică sau/şi morală (foarte puternică); chin greu; caznă; tortură; supliciu. 5): muncă silnică pedeapsă prin care un condamnat era lipsit de libertate şi pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

múncă (múnci), s.f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. sl. mąka "chin" (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka "muncă", sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s.m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniţă, s.f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s.f. (adunare de muncitori).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • múncã — s. f., g. d. art. múncii; pl. munci …   Romanian orthography

  • Dace Munča — Team Curling club CC Jelgava Skip Iveta Staša Šaršūne Third Una Grava Germane Second Ieva Krusta Lead Zanda Bikše …   Wikipedia

  • clacă — CLÁCĂ, clăci, s.f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care ţăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moşie. ♢ expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de… …   Dicționar Român

  • forţă — FÓRŢĂ, forţe, s.f. I. 1. Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie. ♢ Tur de forţă = acţiune greu de realizat, care cere multă putere fizică,… …   Dicționar Român

  • contract — CONTRÁCT, contracte, s.n. Acord încheiat, ca urmare a înţelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea (stinge) unor drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele; act,… …   Dicționar Român

  • zimuncă — ZI MÚNCĂ s.f., (v. zi (1)) art. zíua múncă, g. d. art. zílei múncă; pl. zíle múncă Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DOOM  zi múncă s. f., art. zíua múncă, g. d. art. zílei múncă; …   Dicționar Român

  • supramuncă — SUPRAMÚNCĂ s.f. (Ec. pol. ) Munca prestată de muncitori peste munca necesară, prin care, după teoria marxistă, se creează plusprodusul. – Supra + muncă (după fr. surtravail). Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  supramúncă s. f. (sil. pra …   Dicționar Român

  • manoperă — MANÓPERĂ, manopere, s.f. 1. Muncă manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări; plată pentru această muncă. 2. (Rar) Acţiune tactică; atitudine; mijloc, procedeu întrebuinţat pentru realizarea unui scop. 3. fig. Manevră (4) – Calc după fr.… …   Dicționar Român

  • plusvaloare — PLUSVALOÁRE s.f. Valoare nou creată de către muncitorii salariaţi în procesul de producţie peste echivalentul valorii forţei lor de muncă şi însuşită gratuit de către patroni. ♢ Plusvaloare absolută = formă a plusvalorii obţinută prin prelungirea …   Dicționar Român

  • ponta — PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aţinti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aţinti animalul urmărit. [var.: (rar) poantá… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”