mura

MURÁ, murez, vb. I. tranz. 1. A ţine unele legume într-o soluţie de oţet sau în saramură pentru a le face să se acrească şi să se conserve. ♦ refl. (Despre unele legume ţinute în oţet sau în saramură) A deveni acru şi bun de mâncat; a se acri. 2. A conserva nutreţurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare. 3. A muia în apă plantele textile (în cursul procesului de prelucrare); apune la topit. 4. fig. A uda tare, până la piele. – Din moare (derivat regresiv).

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MURÁ vb. 1. a saramura. (A mura legume.) 2. a (se) acri. (Varza s-a mura.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



MURÁ vb. v. topi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



murá vb., ind. prez. 1 sg. muréz, 3 sg. şi pl. mureáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A MUR//Á muraéz tranz. 1) (legume, fructe) A pune la acrit într-o soluţie specială (în scopul consumării sau al conservării). 2) (nutreţuri suculente) A supune fermentării pentru a conserva. 3) (plante textile) A ţine (un timp oarecare) în apă înainte de prelucrare (pentru a separa fibrele de tulpină); a topi. 4) fig. (despre ploaie) A uda până la piele; a face leoarcă. /Din moare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE MUR//Á se muraeáză intranz. (despre legume, fructe) A deveni bun pentru consum, înăcrindu-se. /Din moare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



múra (múre), s.f. – Prapur, mezenter. – Mr. (a)mură. Probabil dintr-un lat. *mula (Meyer, Neugr. St., III, 45; Pascu, I, 34; Candrea; cf. Muşlea, Dacor., VIII, 212), cf. alb. muljë (după Capidan, Raporturile, 515, din alb.), ngr. μούλα, fr. mule. Der. din gr. μύλη (Giuglea, LL, II, 46) este mai puţin probabilă. – Din rom. provine bg. mura (Romansky 121; Capidan, Raporturile, 209).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER