muribund

muribund
MURIBÚND, -Ă, muribunzi, -de, adj., s.m. şi f. (Fiinţă) pe moarte, în agonie; p. ext. (fiinţă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit. – Din fr. moribond, lat. moribundus (după muri).
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MURIBÚND s., adj. (rar) agonizant, muritor, (înv.) murind. (Om muribund.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

muribúnd adj. m., s. m., pl. muribúnzi; f. sg. muribúndă, pl. muribúnde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MURIBÚN//D muribunddă (muribundzi, muribundde) şi substantival 1) (despre persoane) Care trage să moară; pe moarte. 2) fig. Care este pe cale de dispariţie; aproape de dispariţie. Economie muribunddă. /<fr. moribond, lat. moribundus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MURIBÚND, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care se află pe moarte, în agonie. ♦ (fig.) (Cel) care este pe punctul de a dispărea; (p. ext.) (om) slab. [< lat. moribundus, cf. fr. moribond].
Trimis de LauraGellner, 15.11.2006. Sursa: DN

MURIBÚND, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea. (< lat. muribundus, fr. moribond)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • muribúnd — adj. m., s. m., pl. muribúnzi; f. sg. muribúndã, pl. muribúnde …   Romanian orthography

  • agonizant — AGONIZÁNT, Ă, agonizanţi, te, adj. Care agonizează; muribund. – Din fr. agonisant. Trimis de ana zecheru, 09.09.2002. Sursa: DEX 98  AGONIZÁNT s., adj. v. muribund. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  agonizánt adj …   Dicționar Român

  • murind — MURÍND, Ă, murinzi, de, adj., s.m. şi f. (înv.) 1. adj. Care se află pe moarte; care este specific muribundului. 2. s.m. şi f. Muribund. – v. muri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • ral — RAL, raluri, s.n. Zgomot caracteristic al respiraţiei în afecţiunile bronhiilor sau ale alveolelor pulmonare. – Din fr. râle. Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  ral s. n., pl. ráluri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar …   Dicționar Român

  • agonie — AGONÍE, agonii, s.f. Stare a organismului care precede moartea. ♢ loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. ♦ fig. Nelinişte puternică, zbucium, zbatere. – Din fr. agonie, lat. agonia. Trimis de ana zecheru, 09.09.2002. Sursa: DEX 98  Agonie ≠… …   Dicționar Român

  • horcăială — HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s.f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HORCĂIÁLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. (horcăială unui muribund.) 2.… …   Dicționar Român

  • ierta — IERTÁ, iert, vb. I. tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ♢ expr. A l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să l ierte, spun cei… …   Dicționar Român

  • muri — MURÍ, mor, vb. IV. intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A… …   Dicționar Român

  • muritor — MURITÓR, OÁRE, muritori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care îşi termină existenţa prin moarte, care este în mod inevitabil supus morţii. ♢ expr. Muritor de foame = foarte sărac. 2. s.m. şi f. Om (considerat ca fiinţă trecătoare); pământean. –… …   Dicționar Român

  • numărătură — NUMĂRĂTÚRĂ, numărături, s.f. (pop.) Numărare. – Număra + suf. ătură. Trimis de bogdanrsb, 20.07.2002. Sursa: DEX 98  NUMĂRĂTÚRĂ s. v. numărare, numărat, nu mărătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  numărătúră s. f., g. d …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”