aciua

ACIUÁ, aciuez, vb. I. refl. A-şi găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăşi, a se oploşi, a se aciola, a se agesti. ♦ tranz. (Rar) A da adăpost. [pr.: -ciu-a. – var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – lat. *accubiliare.

Trimis de ana_zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX '98



ACIUÁ vb. v. pripăşi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ACIUÁ vb. v. odihni, repauza.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



aciuá vb. (sil. -ciu-a), ind. prez. 1 sg. aciuéz, 3 sg. şi pl. aciueáză, 1 pl. aciuăm (sil. -ciu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. aciuéze (sil. -ciu-e-); ger. aciuând (sil. -ciu-ând)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ACIU//Á aciuaéz tranz. A face să se aciueze; a adăposti; a oploşi. /<lat. accubiliare

Trimis de siveco, 28.09.2004. Sursa: NODEX



A SE ACIU//Á mă aciuaéz intranz. (despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se pripăşi; a se oploşi. [Sil. -ciu-a] /<lat. accubiliaire

Trimis de siveco, 28.09.2004. Sursa: NODEX



aciuá (aciuéz, aciuát), vb. – A-şi găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se pripăşi. – var. aciuia, aciola. < lat. ciere (lat. tîrzie cire) "a incita, a chema", cf. accire "a chema la sine, a lăsa să vină". Dacă este, cum presupunem, un cuvînt pastoral, s-a referit mai întîi la acţiunea de a strînge cu strigăte vitele, pentru a le pune la adăpost de vremea rea. Fonetismul îndreptăţeşte presupunerea unei schimbări de conjug., care poate fi tîrzie, şi evoluţia lui i la iu, ca în bucium, cf. invers, reducerea lui u › i în adia şi baier. Fenomenul este cunoscut şi în it., cf. angelus, it. angiolo, calabr. anciulu. Celelalte explicaţii nu sînt satisfăcătoare. Cihac, II, se gîndea la sl. utečati "a fugi". lat. *accellare, din cella "ascunzătoare" (Philippide, ZRPh., XXXI, 287; Puşcariu, Conv. lit., 1908, 602; REW 1802; DAR; Pascu, Beiträge, 14) prezintă dificultăţi (cf. Graur, BL, V, 92). Candrea-Dens., 10 propun lat *accubiliare, inacceptabil fonetic, ca şi ipoteza lui Giuglea, Concordances, 20 (cf. REW 4564), bazată pe lat. *jacilia din *jacile. var. aciola, cu der. acioală, s.f. (refugiu, adăpost, copertină), care circulă pe o arie redusă în Munt., este mai greu de explicat. Este probabil să fi intervenit vreo contaminare, de ex. cu poală "fustă", de unde sensul de "copertină", sau vreo analogie, de ex. cu forma dublă înşeua şi înşela.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



!aciuá (a se aciua) (pop.) (-ciu-a) vb. refl., ind. prez. 3 se aciueáză, 1 pl. ne aciuắm (-ciu-ăm); conj. prez. 3 să se aciuéze (-ciu-e-); ger. aciuấndu-se (-ciu-ân-)

Trimis de CristinaDianaN, 23.05.2007. Sursa: DOOM 2