muzicalitate

muzicalitate
MUZICALITÁTE s.f. Caracter muzical; însuşirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă. – Din fr. musicalité.
Trimis de ana_zecheru, 17.05.2004. Sursa: DEX '98

MUZICALITÁTE s. 1. v. cantabilitate. 2. v. armonie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

muzicalitáte s. f., g.-d. art. muzicalităţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MUZICALITÁT//E f. Caracter a ceea ce este muzical; armonie. muzicalitateea limbii. /<fr. musicalité
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MUZICALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este muzical; armonie, sonoritate. [< muzical + -itate, cf. fr. musicalité].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

MUZICALITÁTE s. f. însuşirea de a fi muzical; armonie, sonoritate. (< fr. musicalité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • muzicalitáte — s. f., g. d. art. muzicalitäţii …   Romanian orthography

  • cantabilitate — CANTABILITÁTE s.f. Însuşire a unei piese muzicale sau a unei teme dintr o compoziţie vocală sau instrumentală de a avea o linie melodică expresivă. ♦ Calitate a versurilor de a fi muzicale; muzicalitate. – Cantabil + suf. itate. cf. it. c a n t a …   Dicționar Român

  • melodie — MELODÍE, melodii, s.f. Succesiune de sunete îmbinate după regulile ritmului şi ale modulaţiei, pentru a alcătui o unitate cu sens expresiv. ♦ Compoziţie muzicală, cântec. ♦ fig. Sonoritate plăcută; armonie, muzicalitate. – Din ngr. melodía, it.… …   Dicționar Român

  • sonoritate — SONORITÁTE, sonorităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi sonor. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet sau grup de sunete (caracteristice); nuanţă. 2. Proprietate a unor corpuri de a propaga şi de a amplifica sunetele; rezonanţă. – Din fr. sonorité, lat. sonoritas,… …   Dicționar Român

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

  • eufonie — EUFONÍE, eufonii, s.f. Succesiune armonioasă de vocale şi de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [pr.: e u ] – Din fr. euphonie, lat. euphonia. Trimis de bogdang, 25.04.2004. Sursa: DEX 98  Eufonie ≠ cacofonie Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”