muşca

muşca
MUŞCÁ, muşc, vb. I. l. tranz. A apuca cu dinţii şi a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâşiind). ♢ expr. A-şi muşca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-şi muşca limba (sau buzele) = a-şi ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l muşca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A muşca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pişca, a înţepa; a pricinui durere, usturime. ♦ fig. A provoca cuiva o senzaţie chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. intranz. şi tranz. A rupe cu dinţii o porţiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. tranz. fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înţepa. – et. nec.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MUŞCÁ vb. 1. (reg.) a încolţi. (L-a muşca un câine.) 2. a înţepa.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

MUŞCÁ vb. v. aţâţa, chinui, consuma, frământa, îmboldi, îndemna, munci.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

muşcá vb., ind. prez. 1 sg. muşc, 2 sg. muşti, 3 sg. múşcă; conj. prez. 3 sg. şi pl. múşte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A MUŞCÁ muşc 1. tranz. 1) A apuca cu dinţii strângând (până la durere, rănire, învineţire, rupere etc.). ♢ A-şi muşca mâinile a regreta amarnic, considerându-se vinovat de ceva; a se căi. A-şi muşca limba a regreta mult cele spuse anterior. muşca pământul (sau ţărâna) a cădea la pământ rănit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A înţepa producând o senzaţie dureroasă; a mânca; a ciupi; a pişca. M-a muşcat un şarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzaţie dureroasă; a pişca. 4) (o bucată dintr-un aliment) A rupe cu dinţii pentru a mânca. 5) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe; a înţepa; a înghimpa; a împunge. 2. intranz. (mai ales despre câini) A avea obiceiul de a ataca, rănind cu dinţii. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

muşcá (múşc, muşcát), vb. – A apuca cu dinţii. – var. înv. mucica. Mr. mîşcu, muşcu, muşcare, megl. mucicu, mucicari, istr. mucicu. Origine îndoielnică. Dacă se porneşte de la forma înv. şi dialectală mucicare, trebuie să se presupună un lat. *muticāremutῑre "a mormăi", formaţii paralele lat. mussāre*mussicāresp. amusgar (Corominas, I, 196; REW 5776a). Trecerea semantică de la "mormăi" la "muşca" se verifică şi în ex. sp., deşi numai pe jumătate, căci nu ajunge să exprime decît ideea de "a se pregăti de muşcat". În general, este preferată pornirea de la un lat. *muccicāre, în loc de *mūccŭlaremūccus (Candrea, rom., XXXI, 313; Puşcariu 1136) sau din lat. mucceus încrucişat cu morsĭcāre (Puşcariu, Jb., XI, 61; REW 5767), cf. sicil. muttsikari, napol. muttsękare, abruz. muččęká. Der. muşcător, adj. (care muşcă; coroziv); muşcătură, s.f.; remuşcare, s.f. (căinţă) format după fr. remords.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • muscă — MÚSCĂ, muşte, s.f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăieşte pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare …   Dicționar Român

  • Musca — (lat. für ‚Fliege‘) steht für: Musca (Gattung), eine Gattung aus der Gruppe der Fliegen Stubenfliege (Musca domestica), eine Art aus der Gattung Musca Fliege (Sternbild), in der Astronomie ein Sternbild des südlichen Himmels Siehe auch: Fliege… …   Deutsch Wikipedia

  • Musca — Mus ca, prop. n.; pl. {Musc[ae]}. [L., a fly.] 1. (Zo[ o]l.) A genus of dipterous insects, including the common house fly, and numerous allied species. [1913 Webster] Note: Formerly, a large part of the Diptera were included under the genus… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Musca — (lat.), Fliege, Mücke. Muscae hispanĭcae (Spanische Fliegen), so v.w. Kanthariden …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Musca — Musca, die Fliege; Muscidae (Fliegen), Familie aus der Ordnung der Zweiflügler; s. Fliegen, S. 692 …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Musca — (lat.), die Fliege (s. Fliegen) …   Kleines Konversations-Lexikon

  • MUSCA — Poetrialyrica, quae epigrammata et odas conscripsit. Cael. Rhodig. l. 14. c. 1 …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Musca — [mus′kə] n. [L, a fly: see MIDGE] a S constellation near Crux …   English World dictionary

  • Musca — For the biological Musca genus, see Musca (genus). For the Romanian village of Muşca, see Lupşa. Musca Constellation List of stars in Musca Abbreviation Mus …   Wikipedia

  • Musca — Para el género de insectos que incluye la mosca doméstica, véase Musca (género). Musca Nombre Latino Musca …   Wikipedia Español

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”