muştiuc


muştiuc
MUŞTIÚC, muştiucuri, s.n. 1. Piesă detaşabilă (de ebonită, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se suflă. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun şi care serveşte la concentrarea şi dirijarea jetului de lichid. 3. Piesă de metal sau de lemn căptuşită cu tablă şi montată la capătul de presare al preselor folosite la fasonarea cărămizilor, a ţiglelor etc. – Din germ. Mundstück.
Trimis de ana_zecheru, 18.05.2004. Sursa: DEX '98

MUŞTIÚC s. (muz.) ambuşură, (reg.) pliscoi. (muştiuc al clarinetului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

MUŞTIÚC s. v. zăbală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

muştiúc s. n. (sil. -tiuc), pl. muştiúcuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MUŞTIÚC muştiucuri n. 1) Tub mic (de os, de lemn, de ebonită) în care se fixează ţigara pentru a fuma; ţigaret. 2) Extremitate a unui instrument muzical de suflat, pe unde se suflă cu gura; ambuşură. 3) Capătul metalic al unui furtun care serveşte la reglarea curentului de apă. [Sil. -tiuc] /<germ. Mundstück
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MUŞTIÚC s.n. 1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambuşură. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. Piesă de oţel sau de lemn căptuşit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau ţiglele. [< germ. Mundstück].
Trimis de LauraGellner, 15.11.2006. Sursa: DN

MUŞTIÚC s. n. 1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambuşură. 2. capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. piesă de oţel sau de lemn căptuşit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau ţiglele. (< germ. Mundstück)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • muştiúc — s. n. (sil. tiuc), pl. muştiúcuri …   Romanian orthography

  • ambuşură — AMBUŞÚRĂ, ambuşuri, s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muştiuc. – Din fr. embouchure. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMBUŞÚRĂ s. v. muştiuc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • clarinet — CLARINÉT, clarinete, s.n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt şi prevăzut cu găuri laterale care se pot închide şi deschide cu ajutorul unor clape. [var.: (reg.) clanarét s.n., clarinétă s.f.] – Din fr …   Dicționar Român

  • saxofon — SAXOFÓN, saxofoane, s.n. Instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit – Din fr. saxophone. . Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  saxofón s. n., pl. saxofoáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar …   Dicționar Român

  • Romanian language — Not to be confused with Romani language. Romanian, Daco Romanian română, limba română Pronunciation [roˈmɨnə] Spoken in By a majority …   Wikipedia

  • chihlibar — CHIHLIBÁR s.n. v. chihlimbar. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  chihlibár s.m. – 1. Ambră galbenă. – 2. (arg.) Muştiuc. – var. chi(h)limbar, chehlimbar, chihribar etc. Mr. chihlibare. tc. kehlibar, kehribar, din per. (Şeineanu, II,… …   Dicționar Român

  • ciutură — CIÚTURĂ, ciuturi, s.f. Găleată sau vas făcut din doage sau dintr un trunchi scobit, care serveşte la scos apa din fântână. ♢ expr. (Plouă de) toarnă cu ciutura. = plouă foarte tare; plouă cu găleata. ♦ Cantitate (de apă) care încape în obiectul… …   Dicționar Român

  • muştuc — muştúc ( curi), s.n. – 1. Ambuşură. – 2. (arg.) Gură. – var. muştiuc. germ. Mundstück (Tiktin; Candrea), cf. pol. musztuk, rus. mundštuk (Vasmer, II, 173). Trimis de blaurb, 15.05.2008. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • pliscoi — PLISCÓI s. v. ambuşură, muştiuc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • portţigaret — PORTŢIGARÉT, portţigarete, s.n. 1. Tabacheră. 2. Tub mic de chihlimbar, de lemn, de celuloid etc. în care se fixează ţigara pentru a fi fumată. – Din fr. porte cigarettes. Trimis de oprocopiuc, 28.06.2008. Sursa: DEX 98  PORTŢIGARÉT s. 1.… …   Dicționar Român