măiestrie

măiestrie
MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s.f. 1. Pricepere, iscusinţă deosebită; talent, dibăcie, artă. ♢ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârşirii unei opere literare sau de artă. 2. (înv.; concr.) Lucrare, operă, creaţie. ♦ Lucru care denotă iscusinţă sau meşteşug în execuţie; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meşteşug (care cere pricepere). [pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ie.
Trimis de claudia, 16.04.2009. Sursa: DEX '98

Măiestrie ≠ neiscusinţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MĂIESTRÍE s. 1. artă, dibăcie, iscusinţă, îndemânare, meşteşug, pricepere, ştiinţă, talent. (Obiect făcut cu multă măiestrie.) 2. v. virtuozitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MĂIESTRÍE s. v. complot, conjuraţie, conspiraţie, dar, descântec, farmec, favoare, graţie, har, intrigă, magie, maşinaţie, stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, uneltire, viclenie, vicleşug, vrajă, vrăjitorie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

măiestríe s. f., art. măiestría, g.-d. art. măiestríei; (obiecte, meserii) pl. măiestríi, art. măiestríile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MĂIESTRÍ//E măiestriei f. 1) Capacitate de a face totul cu uşurinţă şi cu dibăcie; dexteritate; pricepere. 2) mai ales la pl. înv. Obiect, creaţie executată cu multă iscusinţă; creaţie artistică. 3) înv. Îndeletnicire bazată pe munca manuală calificată; meşteşug; meserie. [Sil. mă-ies-] /măiestru + suf. măiestrieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • mãiestríe — s. f., art. mãiestría, g. d. art. mãiestríei; (obiecte, meserii) pl. mãiestríi, art. mãiestríile …   Romanian orthography

  • artă — ÁRTĂ, arte, s.f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice şi care foloseşte mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr o epocă, dintr o ţară etc.) care aparţin acestei activităţi. ♢… …   Dicționar Român

  • paletă — PALÉTĂ, palete, s.f. 1. Placă de lemn, de porţelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ţinută cu mâna, pe care pictorii îşi întind şi îşi amestecă vopselele când lucrează. ♦ fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei… …   Dicționar Român

  • virtuozitate — VIRTUOZITÁTE, virtuozităţi, s.f. Însuşirea de a fi virtuoz în executarea unei bucăţi muzicale; p.gener. măiestrie, dexteritate, iscusinţă deosebită într un anumit domeniu de activitate (artistică). [pr.: tu o ] – Din it. virtuosità, fr.… …   Dicționar Român

  • meşteşug — MEŞTEŞÚG, meşteşuguri, s.n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupaţie, îndeletnicire; meşteşugărie. 2. Ramură, disciplină (a ştiinţei, a artei); ştiinţă, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate …   Dicționar Român

  • castor — CÁSTOR, (1) castori, s.m., (2) s.n. 1. s.m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate şi cu coada lăţită, care trăieşte în colonii, clădindu şi cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2 …   Dicționar Român

  • clasicitate — CLASICITÁTE s.f. Însuşirea de a fi clasic; p. ext. clasicism. – Din germ. Klassizität. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLASICITÁTE s. v. clasicism. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  clasicitáte s. f., g. d …   Dicționar Român

  • marafet — MARAFÉT, marafeturi, s.n. 1. (pop. şi fam.; la pl.) Fasoane, mofturi; nazuri; fiţe. 2. (pop. şi fam.; mai ales la pl.) Podoabă (pretenţioasă). ♦ Lucru mărunt, fleac. 3. (înv.) Meşteşug, dibăcie; iscusinţă, pricepere, măiestrie. ♦ Procedeu,… …   Dicționar Român

  • meşterie — MEŞTERÍE, meşterii, s.f. (înv. şi reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însuşire (ascunsă) a unui obiect. – Meşter + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MEŞTERÍE s. v. abilitate,… …   Dicționar Român

  • măiestreţ — MĂIESTRÉŢ, EÁŢĂ, măiestreţi, e, adj. (înv.) 1. (Despre oameni) Care face un lucru cu măiestrie (1); talentat. 2. (Despre lucruri) Care este făcut cu măiestrie (1). [pr.: mă ies ] – Măiestru + suf. eţ. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”