mărit


mărit
MĂRÍT1, măriţi, s.m. (înv. şi reg.) Soţ; mire. – lat. maritus.
Trimis de claudia, 20.10.2003. Sursa: DEX '98

MĂRÍT2 s.n. (pop.) Măritat1. ♢ loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ♢ expr. A-şi face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MĂRÍT3 s.n. Faptul de a (se) mări1; mărire. – v. mări.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MĂRÍT4, -Ă, măriţi, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreţ, înălţat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – v. mări.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Mărit ≠ micşorat, redus
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MĂRÍT adj. 1. v. extins. 2. v. dilatat. 3. v. holbat. 4. v. sporit. 5. rotunjit, sporit. (Avere mărit.) 6. v. majorat. 7. v. amplificat. 8. v. preamărit. 9. v. glorios. 10. v. înălţat. 11. lăudat, preaînălţat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (mărite Doamne!)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MĂRÍT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, celebru, distins, faimos, ilustru, înalt, mare, nobil, renumit, reputat, vestit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MĂRÍT s. v. bărbat, căsătorie, ginere, măritat, măritiş, mire, soţ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mărít (mire) s. m., pl. măríţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

mărít (măritat, mărire) s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

mărítă-mă-mámă (bot.) s. f.
Trimis de siveco, 19.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

mărít (măríţi), s.m. – Soţ, bărbat. Mr. mărit. lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit "de măritat" (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Puşcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiş, s.n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Marit — steht für: eine Variante des Vornamens Margarete Marit ist der Vorname folgender Personen: Marit Allen (1941 2007), britische Kostümbildnerin Marit Bergman (* 1975), schwedische Popsängerin und Komponistin Marit Bjørgen (* 1980), norwegische… …   Deutsch Wikipedia

  • marit — m. mari. Un vièlh marit vau mai que ren prov …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • Marit — f Norwegian and Swedish: vernacular form of MARGARET (SEE Margaret) …   First names dictionary

  • Marit — Le nom est porté dans la Vienne, mais aussi dans le département du Nord et en Belgique. Dans tous les cas, il désigne en principe un mari, surnom probable pour différencier des homonymes dans un même village …   Noms de famille

  • marit — obs. form of married …   Useful english dictionary

  • marıt — is. dan. Ov itlərinin ovu gördükdə aldıqları gərgin, hərəkətsiz vəziyyət. Marıt vermək – ovda pusmaq, güdmək, gözləmək. Tula quşu tapıb marıt verməsə və vaxtında qaldırmasa, ən mahir ovçu da heç bir şey edə bilməz. M. Rz …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

  • marit — ma|rit Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • marìt — marito, coniuge, congiunto …   Dizionario Materano

  • MARIT — maritimae, maritimus, marito, maritum, maritus …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • marit — a (L). A husband …   Dictionary of word roots and combining forms