mărturisire

mărturisire
MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s.f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susţinere. ♦ spec. Depoziţie făcută de o persoană în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârşită. 2. Destăinuire, confidenţă. 3. Spovedanie. – v. mărturisi.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Mărturisire ≠ tăcere
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MĂRTURISÍRE s. 1. v. afirmaţie. 2. v. depoziţie. 3. v. recunoaştere. 4. v. destăinuire. 5. v. declara-ţie. 6. v. destăinuire. 7. v. spovedanie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MĂRTURISÍRE s. v. predicare, propagare, propovăduire, răspândire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mărturisíre s. f., g.-d. art. mărturisírii; pl. mărturisíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MĂRTURISÍR//E mărturisirei f. 1) v. A MĂRTURISI şi A SE MĂRTURISI. 2) Declaraţie a unui martor în faţa organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a susţine părerile cuiva; depoziţie; mărturie. 3) Comunicare a unui gând ascuns; confidenţă; destăinuire. 4) Ritual creştin constând în recunoaşterea păcatelor spre a obţine iertarea lor; spovedanie. /v. a mărturisi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • mãrturisíre — s. f., g. d. art. mãrturisírii; pl. mãrturisíri …   Romanian orthography

  • confesiune — CONFESIÚNE, confesiuni, s.f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conţine mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. ♦ Scriere care… …   Dicționar Român

  • declaraţie — DECLARÁŢIE, declaraţii, s.f. 1. Mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej. ♢ Verb de declaraţie = verb care denumeşte acţiunea de a vorbi sau de a gândi. ♦ Act oficial prin… …   Dicționar Român

  • destăinuire — DESTĂINUÍRE, destăinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) destăinui şi rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – v. destăinui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Destăinuire ≠ acoperire, tăcere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • spovedanie — SPOVEDÁNIE, spovedanii, s.f. Faptul de a (se) spovedi; mărturisire. ♦ spec. Ceremonia mărturisirii păcatelor în faţa preotului. – Din sl. ispovĕdanije. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SPOVEDÁNIE s. 1. (bis.) mărturisire,… …   Dicționar Român

  • spovedire — SPOVEDÍRE, spovediri, s.f. Acţiunea de a (se) spovedi; destăinuire, mărturisire. – v. spovedi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPOVEDÍRE s. 1. (bis.) mărturisire, spovedanie, (înv. şi pop.) spovadă, (înv. şi reg.) spovedeală,… …   Dicționar Român

  • agnozie — AGNOZÍE s.f. Pierdere sau tulburare a funcţiilor intelectuale de recunoaştere a celor văzute, auzite, pipăite. – Din fr. agnosie. Trimis de ana zecheru, 06.09.2002. Sursa: DEX 98  agnozíe s. f. (sil. mf. a ) → gnozie Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • confidenţă — CONFIDENŢĂ, confidenţe, s.f. Încredinţare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia. Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  CONFIDÉNŢĂ s. v. destăinuire. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… …   Dicționar Român

  • mărturie — MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a şi susţine părerile. ♦ spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”