mătură

mătură
MẮTURĂ, mături, s.f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăţă o suprafaţă. ♢ loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee întrebuinţate la confecţionarea măturilor (1); a) plantă bogat ramificată, cu flori verzi şi violete; mei-tătăresc (Sorghum vulgare); b) plantă înaltă până la 2 metri, cu frunza lată şi cu tulpina bogată în materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de mături (2). 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, stufoasă, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosită la confecţionarea măturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (În sintagma) Mături de vrăjitoare = simptom de boală la pomii fructiferi şi la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii şi caracterizat prin apariţia pe ramurile atacate a unor ramificaţii degenerescente subţiri şi dese. – et. nec.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MĂTURĂ s. v. bidinea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mătură s. f., g.-d. art. măturii; pl. mături
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MẮTUR//Ă măturăi f. 1) Obiect de uz casnic, făcut din tulpini de mălai sau din tulpinile altor plante, cu care se mătură. 2) Plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată şi stufoasă din care se fac astfel de obiecte. [G.-D. măturii] /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

mătúră (mătúri), s.f.1. Obiect cu care se curăţă. – 2. Sorg (Sorghum vulgaris). – 3. Spanac porcesc (Chenopodium scoparia). – Mr. metură, megl. m(i)etură, istr. meture. Origine obscură. La baza lui trebuie să stea lat. matta "covoraş", de unde sard. matta "tufă, arbust", abruz. mattęlę "mănunchi", Lucania mattǫrrę "mătură de nuiele", Lipari mattulu "vreascuri", calabr. máttulu "scul", cat., sp. mata (Corominas, III, 287, cf. REW 5424). lat. matta şi-a schimbat genul. Rezultatul *mat explică pl. mături şi, prin falsă regresiune, mătură, cf. pătură, măgură, latură. S-ar putea pleca şi de la un lat. *mattula; însă fonetismul din rom. prezintă o anumită dificultate. Pentru a-l explica pe ă, trebuie presupusă o încrucişare cu lat. metere "a lua, a culege", în a cărui conjugare ar fi intervenit o schimbare analogică, destinată s-o reducă la un tip mai mult sau mai puţin regulat, meto, *metitum (în loc de messum), ca peto, petitum, cf. parco, parcitum (faţă de parsum), patior, *patitum (faţă de passum). Din încrucişarea lui matta cu meto putea să rezulte *metula, cf. alb. mettulë. Alte ipoteze sînt mai puţin convingătoare. Din lat. mētŭla "piramidă mică" (Candrea, Éléments, 29; Puşcariu 1053; Candrea-Dens., 1074; REW 5554; Candrea; Tiktin) este dificil din punct de vedere semantic. Din sl. metla "nuieluşă", cf. bg., rus. metlá "mătură" (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 109; Berneker, II, 41; Pascu, Beiträge, 18; Conev 46) nu este posibil din punct de vedere fonetic. De origine daco-tracică după Puşcariu, Lr., 286; anterior indoeurop. după Lahovary 335. Der. mătura, vb. (a curăţa cu mătura; a expulza; a elimina); măturător, s.m. (om care mătură); măturătoare, s.f. (maşină de măturat); măturătură, s.f. (acţiunea de a mătura şi rezultatul ei); măturar, s.m. (măturător); măturică (var. măturice), s.f. (plantă, Centaurea cyanus); măturiţă, s.f. (verbină, Verbena officinalis). – cf. mătreaţă.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • mătura — MĂTURÁ, mắtur, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A curăţa o suprafaţă de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ tranz. A atinge în trecere. 2. tranz. p. anal. (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu… …   Dicționar Român

  • matura — MATURÁ, maturez, vb. I. tranz. şi refl. (livr.) A (se) maturiza. – Din it. maturare, germ. maturieren. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  maturá vb., ind …   Dicționar Român

  • matura — matúra ž DEFINICIJA ispit koji se polaže po završenom srednjem školovanju; ispit zrelosti SINTAGMA mala matura pov. ispit nakon četiri (niža) razreda gimnazije; velika matura pov. ispit nakon (svih) osam razreda gimnazije ETIMOLOGIJA njem. Matur… …   Hrvatski jezični portal

  • matura — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. maturaurze {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} egzamin z całości materiału objętego programem szkoły średniej; egzamin dojrzałości : {{/stl 7}}{{stl 10}}Matura z języka polskiego, z …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • Matura — Matura, Stadt auf der britischen Insel Ceylon an der Südspitze der Insel am Cap Dondra, ist bedeutsam durch die Edelsteine, welche in der Nähe gefunden werden, u. durch Elephantenjagden …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Matura — Matura, Hafenstadt an der Südküste Ceylons, an der Mündung des Nilvella Ganga, hat aus der portugiesischen Zeit, in der sie ein Mittelpunkt des Gewürzhandels war, eine starke Zitadelle und viele andre Bauten und 19,000 Einw. Die Umgegend ist… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • matúra — ž ispit koji se polaže po završenom srednjem školovanju; ispit zrelosti ∆ {{001f}}mala ∼ pov. ispit nakon četiri (niža) razreda gimnazije; velika ∼ pov. ispit nakon (svih) osam razreda gimnazije ✧ {{001f}}lat …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • Matura — Matura,die:⇨Abitur …   Das Wörterbuch der Synonyme

  • Matura — Sf Abitur erw. österr. schwz. (20. Jh.) Entlehnung. Neubildung zu l. mātūrus reif als Reifeprüfung .    Ebenso ne. maturity, nfrz. maturité. ✎ DF 2 (1942), 90f. lateinisch l …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • matūra — matūrà sf. (2) 1. subrendimas: Klimka šiaip taip gavo matūros liudijimą ir stojo mokytojauti Vaižg. 2. Š brandos atestatas …   Dictionary of the Lithuanian Language

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”