nasture

nasture
NÁSTURE, nasturi, s.m. 1. Obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care serveşte la încheiatul hainelor, al pernelor etc. sau ca ornament la o haină; bumb. 2. (reg.) Tabletă, comprimat, pastilă (conţinând o substanţă medicamentoasă). – et. nec.
Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX '98

NÁSTURE s. (pop.) bumb. (Un nasture la haină.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

NÁSTURE s. v. bulin, caşetă, comprimat, drajeu, hap, pastilă, pilulă, tabletă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

násture s. m., art. násturele; pl. násturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NÁSTUR//E nasturei m. Piesă mică (de os, sidef, metal, lemn etc.) folosită la încheiatul obiectelor de îmbrăcăminte, feţelor de pernă, de plapumă ori ca ornament. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

nastúre (násturi), s.m. – 1. (înv.) Şiret, panglică. – 2. Buton. – Mr. nastur(e). it. nastro "panglică", cf. pav. nastol, valtel. nàstola. Rezultatul normal, *nastru, pl. *nastruri, l-a disimilat pe r, de unde nasturi, cu noul sing. reconstituit ca fagure, mugure etc. sec. XVI. Der. din lat. *nastula (Pascu, I, 124; cf. Puşcariu 1157 şi Candrea-Dens., 1209), din gr. νάστουλον (Skok, ZRPh., LIV, 487) sau din got. nostilo (Giuglea, Dacor., I, 382), nu e probabilă. Pentru relaţia cu it., cf. Tiktin, Meyer-Lübke, ZRPh., XXXII, 462, REW 5840 şi Rosetti, II, 80. – Der. înăsturat, adj. (împodobit cu nasturi); năsturel, s.m. (margaretă, Bellis perennis; creson, Nasturtium officinale), la care sensul al doilea este o imitaţie modernă a numelui ştiinţific al plantei (Candrea). – Din rom. provine bg. nastur (Capidan, Raporturile, 223).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • bumb — BUMB, bumbi, s.m. 1. (pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – cf. magh. g o m b. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BUMB s. v. bulin, caşetă …   Dicționar Român

  • buton — BUTÓN, (1) butoane, s.n., (2) butoni, s.m. 1. s.n. Piesă mică, în formă de disc, care, prin apăsare sau învârtire, asigură un contact electric sau o acţiune mecanică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mişcare… …   Dicționar Român

  • butonieră — BUTONIÉRĂ, butoniere, s.f. Tăietură mică într o stofă, într o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (şi în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [pr.: ni e ] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • năsturel — NĂSTURÉL, năsturei, s.m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaş. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici. albe, grupate în inflorescenţe bogate, întrebuinţată ca salată şi ca plantă medicinală (Nasturtium… …   Dicționar Român

  • rozetă — ROZÉTĂ, rozete, s.f. 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze lunguieţe, cu flori galbene aurii, plăcut mirositoare; rezedă (Reseda odorata). 2. Nasture de alamă pe care îl purtau, în trecut, la tunică şi la cizme, ostaşii din… …   Dicționar Român

  • coase — COÁSE, cos, vb. III. tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părţile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de aţă cu ajutorul unui ac. ♢ expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (med.) A… …   Dicționar Român

  • năsturărie — NĂSTURĂRÍE, năsturării, s.f. (Rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin în care se vând nasturi. – Nasture + suf. ărie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  năsturăríe s. f., art. năsturăría, g. d. art. năsturăríei; pl.… …   Dicționar Român

  • butón — I. (nasture) s. m., pl. butóni II. (comutator) s. n., pl. butoáne …   Romanian orthography

  • descheia — DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. refl. (Despre obiecte compuse din bucăţi; p. ext. despre bucăţile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [pr.: che ia. –… …   Dicționar Român

  • năsturar — NĂSTURÁR, năsturari, s.m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  năsturár s. m., pl. năsturári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”