natură

NATÚRĂ, naturi, s.f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima. ♢ Ştiinţele naturii = ştiinţe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică şi organică; ştiinţele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsufleţite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.), natură statică; p. ext. pictură care înfăţişează un astfel de grup. ♢ loc. adj. şi adv. După natură = având ca model obiectele din realitate. ♢ În natură = a) (loc. adv.) în realitate, aievea, în persoană; b) (loc. adj. şi adv.) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forţă activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însuşiri pe care o fiinţă le are din naştere, care rezulta din conformaţia sa şi care o caracterizează, constituind esenţa sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însuşire caracteristică; calitate. ♢ loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... ♢ expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înţeles. – Din fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur.

Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX '98



NATÚRĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cântecul se răspândea peste întreaga natură.) 2. (pict.) natură moartă = natură statică; natură statică v. natură moartă. 3. v. esenţă. 4. v. calitate. 5. v. factură. 6. v. conformaţie. 7. v. fire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



NATÚRĂ s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



natúră s. f., g.-d. art. natúrii; pl. natúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NATÚR//Ă naturăi f. 1) Lumea fizică în-conjurătoare în toată diversitatea mani-festărilor ei; totalitatea fiinţelor şi lucrurilor existente. ♢ natură moartă a) grup de obiecte neînsufleţite, utilizabile; b) pictură re-prezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau de la) natură înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; privelişte; peisaj. A admira naturăa. ♢ În sânul naturăii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) fig. Caracter specific; esenţă. naturăa lucrurilor. 4): În natură în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După natură după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie re-prezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. naturăa umană. ♢ Obişnuinţa este a doua natură se spune despre o stare sau o acţiune cu care s-a obişnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ♢ Cărbune de natură organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de aşa natură (lucrurile sunt) de aşa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

Trimis de siveco, 17.05.2008. Sursa: NODEX



NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor şi a formelor ei de mişcare; univers. ♦ Lumea organică şi anorganică; mediu înconjurător. ♢ Natură moartă = grup de lucruri neînsufleţite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].

Trimis de LauraGellner, 16.11.2006. Sursa: DN



NATÚRĂ s. f. 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică şi anorganică; mediu înconjurător. o ştiinţele ĩi = ştiinţele naturale; natură moartă = pictură reprezentând lucruri neînsufleţite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. o de natură să = capabil să..., apt să... (< lat. natura, fr. nature)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



natúră (natúri), s.f. – Fire, caracter. lat. natura (sec. XVIII), şi apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturaleţe, s.f.; naturalist, s.m.; naturaliza, vb.; naturalism, s.n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER