naşte

NÁŞTE, nasc, vb. III. 1. tranz. A aduce pe lume un copil, a da viaţă unui copil. ♦ A făta. 2. refl. A căpăta viaţă, a veni pe lume, a începe să trăiască. ♢ intranz. Ce naşte din pisică şoareci mănâncă. 3. tranz. fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. refl. fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. – lat. nascere.

Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX '98



A (se) naşte ≠ a (se) sfârşi, a deceda, a muri, a pieri, a răposa, a sucomba, a ucide

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



NÁŞTE vb. 1. a face, (pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeie a naşte un băiat.) 2. v. procrea. 3. v. făta. 4. (înv. şi reg.) a se prăsi. (Caii ce se naşte din aceste iepe ...) 5. a ieşi, a proveni. (Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă.) 6. v. stârni. 7. v. provoca.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



NÁŞTE vb. v. afla, apărea, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, isca, ivi, începe, născoci, plănui, plăsmui, porni, produce, proiecta, realiza, scorni, stârni.

Trimis de siveco, 13.01.2008. Sursa: Sinonime



náşte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nasc, 1 pl. náştem; part. născut

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



nou-născút adj. m., s. m., pl. nou-născúţi, art. nou-născúţii; f. sg. nou-născútă, g.-d. art. nou-născútei, pl. nou-născúte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A NÁŞTE nasc tranz. A face să se nască; a procrea. ♢ Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă se spune, de obicei, despre copiii care au moştenit de la părinţi anumite apucături rele. /<lat. nascere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE NÁŞTE mă nasc intranz. 1) (despre fiinţe) A apărea pe lume; a căpăta viaţă. ♢ naşte cu tichia pe cap a avea noroc; a fi fericit. 2) fig. A apărea pentru prima dată; a lua fiinţă; a se forma. /<lat. nascere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



náşte (násc, născút), vb. – 1. (înv.) A făta. – 2. A aduce la lumină, a apărea. – 3. (refl.) A se ivi, a veni pe lume. – 4. A ieşi, a se produce. – Mr. nascu, megl. nasc, istr. nǫscu. lat. nascĕre (Puşcariu 1155; Candrea-Dens., 1207; REW 5832), cf. it. nascere, prov. naisser, fr. naître, cat. naixer, sp. nacer, port. nascer. – Der. născare, s.f. (naştere); născător, adj. (generator, care dă naştere; s.m., tată); născut, s.n. (înv., naştere; înv., Naşterea Domnului); naştere, s.f. (faptul de a naşte; Crăciun; început; organ genital femeiesc); renaşte, vb., format după fr. renaître; Renaştere, s.f., după fr. Renaissance. cf. nat.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER