neaccentuat


neaccentuat
NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuaţi, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. fig. Lipsit de culoare, de strălucire; şters. [pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Ne- + accentuat.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

Neaccentuat ≠ accentuat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NEACCENTUÁT adj. v. aton.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

neaccentuát adj. m. (sil. ne-ac-), pl. neaccentuáţi; f. sg. neaccentuátă, pl. neaccentuáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • contratimp — CONTRATÍMP, contratimpi, s.m. 1.(muz.) Deplasarea accentului de pe un timp accentuat al măsurii pe un timp slab. 2. Nepotrivire, inoportunitate. ♢ expr. În contratimp = la timp nepotrivit; inoportun. – Contra1 + timp (dupa fr. contretemps).… …   Dicționar Român

  • encliză — ENCLÍZĂ, enclize, s.f. Ataşare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise. Trimis de claudia, 12.06.2004. Sursa: DEX 98  ENCLÍZĂ s. v. postpunere. Trimis de… …   Dicționar Român

  • procliză — PROCLÍZĂ, proclize, s.f. (gram.) Aşezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise. Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX 98  proclíză s. f. (sil. cli ), g. d. art.… …   Dicționar Român

  • accentuat — ACCENTUÁT, Ă, accentuaţi, te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. fig. Intensificat. 3. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Puternic, forzato. [pr.: tu at] – v. accentua.… …   Dicționar Român

  • arsis — ÁRSIS s.n. (op. t e s i s) Silaba neaccentuată în versificaţia antică ; ridicare a vocii. ♦ Accent tonic. [< fr., lat., gr. arsis]. Trimis de LauraGellner, 10.11.2004. Sursa: DN  ÁRSIS s. n. timpul slab, neaccentuat, al unei formule ritmice.… …   Dicționar Român

  • aton — ATÓN, Ă, atoni, e, adj. 1. (Despre ţesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Aton ≠ tonic Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

  • diferenţiere — DIFERENŢIÉRE, diferenţieri, s.f. Faptul de a (se) diferenţia. [pr.: ţi e ] – v. diferenţia. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIFERENŢIÉRE s. v. deosebire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  diferenţiére s. f. (sil. ţi e …   Dicționar Român