necapabil

necapabil
Necapabil ≠ capabil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NECAPÁBIL adj., s. 1. adj. incapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit, (înv.) mişel, neputernic, neputinte, secat. (Un biet om necapabil.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incom-petent, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş necapabil.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ageamiu — AGEAMÍU, ÍE, ageamii, adj., s.m. şi f. (fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi. Trimis de ana zecheru, 07.10.2008. Sursa: DEX 98  AGEAMÍU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat,… …   Dicționar Român

  • becisnic — BECÍSNIC, Ă, becisnici, ce, adj., s.m. şi f. (pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [var.: bicísnic, ă adj., s.m. şi f.] – Din sl …   Dicționar Român

  • capabil — CAPÁBIL, Ă, capabili, e, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. de ) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârşi ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din fr. capable, lat. capabilis. Trimis de valeriu, 11 …   Dicționar Român

  • impotent — IMPOTÉNT, Ă, impotenţi, te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ spec. (Despre bărbaţi) Inapt pentru săvârşirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, ntis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Impotent ≠ potent, vânjos,… …   Dicționar Român

  • incapabil — INCAPÁBIL, Ă, incapabili, e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable. Trimis de valeriu, 16.03.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • mişel — MIŞÉL, EÁ, mişei, ele, adj., s.m. şi f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laş, fricos. 2. (înv.) (Om) de condiţie modestă, de rând. 3. (înv. şi reg.) (Om) sărac, nevoiaş; (om) vrednic de plâns. 4. (înv. şi reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; …   Dicționar Român

  • nemernic — NEMÉRNIC, Ă, nemernici, ce, adj., s.m. şi f. 1. (Om) ticălos, infam, mârşav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (înv.) (Om) străin, pribeag, pripăşit. – Din sl. namĕrĩnŭ care vine .… …   Dicționar Român

  • neputernic — NEPUTÉRNIC adj., s. v. calic, incapabil, necapabil, necăjit, neputincios, nevoiaş, prăpădit, sărac, sărman, slăbănog. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • neputincios — NEPUTINCIÓS, OÁSĂ, neputincioşi, oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acţiona; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu… …   Dicționar Român

  • neputinte — NEPUTÍNTE adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”