necinstit

necinstit
NECINSTÍT, -Ă, necinstiţi, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care vădeşte, trădează lipsă de cinste, de probitate. – Ne- + cinstit.
Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX '98

NECINSTÍT adj. 1. v. violat. 2. v. dezonorat. 3. incorect, necorect, neonest, (livr.) veros, (înv.) malonest. (Om, slujbaş necinstit.) 4. v. ilegal.
Trimis de siveco, 13.07.2008. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ilicit — ILICÍT, Ă, iliciţi, te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus. Trimis de gall, 16.06.2008. Sursa: DEX 98  Ilicit ≠ licit, legal Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • incorect — INCORÉCT, Ă, incorecţi, te, adj. 1. Care nu este corect; greşit, eronat, inexact, necorect. 2. Necinstit, neonest, înşelător. – Din fr. incorrect. Trimis de valeriu, 25.04.2005. Sursa: DEX 98  Incorect ≠ corect, loial, onest, suspiciune Trimis… …   Dicționar Român

  • malonest — MALONÉST, Ă, maloneşti, ste, adj. (livr.) Necinstit, incorect. – Din it. malonesto. Trimis de claudia, 26.09.2003. Sursa: DEX 98  MALONÉST adj. v. incorect, necinstit, neco rect, neonest. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  malonést …   Dicționar Român

  • improb — imprób adj. m., pl. impróbi; f. sg. impróbă, pl. impróbe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  IMPRÓB improbă (improbi, improbe) Care este lipsit de probitate; incorect; necinstit. /<fr. improbe, lat …   Dicționar Român

  • levantin — LEVANTÍN, Ă, levantini, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. adj. Care aparţine Levantului sau populaţiei lui …   Dicționar Român

  • veros — VERÓS, OÁSĂ, veroşi, oase, adj. (livr.) Necinstit, suspect. – Din fr. véreux. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VERÓS adj. dubios, suspect. (Afaceri, speculaţii verosoase.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  VERÓS… …   Dicționar Român

  • şpil — ŞPIL, şpiluri, s.n. (arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; şmecherie. – Din germ. Spiel. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98  şpil s. n., pl. şpíluri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  Şpil şpiluri …   Dicționar Român

  • becisnic — BECÍSNIC, Ă, becisnici, ce, adj., s.m. şi f. (pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [var.: bicísnic, ă adj., s.m. şi f.] – Din sl …   Dicționar Român

  • deloial — deloiál adj. m.(sil. lo ial), pl. deloiáli; f. sg. deloiálă, pl. deloiále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DELOIÁL deloială (deloiali, deloiale) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vine în contradicţie… …   Dicționar Român

  • dezonorant — DEZONORÁNT, Ă, dezonoranţi, te, adj. Care dezonorează; ruşinos. – Din fr. déshonorant. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  Dezonorant ≠ onorant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZONORÁNT adj. 1. v. compromiţător. 2 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”