confuz — CONFÚZ, Ă confuzi, e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedesluşit. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus. Trimis de irene bujenita, 04.02.2008. Sursa: DEX 98 Confuz ≠ clar,… … Dicționar Român
nebulos — NEBULÓS, OÁSĂ, nebuloşi, oase, s.f., adj. 1. s.f. Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi, aflat în spaţiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. 2. adj. fig.… … Dicționar Român
obscur — OBSCÚR, Ă, obscururi, e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. fig. Nedesluşit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînţeles. 3. fig. Necunoscut sau puţin cunoscut; de mică importanţă; fără merite sau… … Dicționar Român
ambiguu — AMBÍGUU, UĂ, ambigui, ue, adj. (livr.; despre cuvinte, enunţuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AMBÍGUU adj. v. neclar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ambíguu … Dicționar Român
indistinct — INDISTÍNCT, Ă, indistincţi, te, adj. (livr.) Care nu se poate distinge bine, care este neclar. – Din fr. indistinct, lat. indistinctus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INDISTÍNCT adj. v. imprecis, neclar, nedeslu şit, nelămurit,… … Dicționar Român
dezarticulat — DEZARTICULÁT, Ă, dezarticulaţi, te, adj. 1. (Despre oase) Ieşit, sărit din articulaţii; dislocat. 2. fig. Incapabil de mişcări coordonate; (despre mişcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părţi ale lor) … Dicționar Român
difuz — DIFÚZ, Ă, difuzi, e, adj. Răspândit în toate părţile sau în diverse părţi; împrăştiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Difuz ≠ limpede… … Dicționar Român
echivoc — ECHIVÓC, Ă, echivoci, ce, adj., s.n. 1. adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înţelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situaţie ambiguă. 2. s.n. Măsură a efectului… … Dicționar Român
esopic — ESÓPIC, Ă, esopici, ce, adj. Referitor la Esop, care aparţine lui Esop; p. ext. neclar, mai puţin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique. Trimis de LauraGellner, 13.06.2004. Sursa: DEX 98 esópic adj. m., pl. esópici; f … Dicționar Român
imprecis — IMPRECÍS, Ă, imprecişi, se, adj. Care este lipsit de precizie; vag, nesigur, neprecis. – Din fr. imprécis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Imprecis ≠ exact, precis Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime IMPRECÍS adj. 1.… … Dicționar Român
