necontestat

necontestat
NECONTESTÁT, -Ă, necontestaţi, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Ne- + contestat (după fr. incontesté).
Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX '98

NECONTESTÁT adj. v. categoric.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

necontestát adj. m., pl. necontestáţi; f. sg. necontestátă, pl. necontestáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NECONTESTÁT, -Ă adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; evident. [< ne- + contestat, cf. fr. incontesté].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • necontestát — adj. m., pl. necontestáţi; f. sg. necontestátã, pl. necontestáte …   Romanian orthography

  • categoric — CATEGÓRIC, Ă, categorici, ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiţii sau alternative; precis, hotărât; necondiţionat. ♦ Clar, limpede. ♢ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relaţie sigură, necondiţionată, între un obiect şi o… …   Dicționar Român

  • dogmatism — DOGMATÍSM, s.n. Mod de gândire care operează cu teze acceptate necritic, considerate valabile în orice condiţii şi veşnic. – Din fr. dogmatisme. cf. rus. d o g m a t i s m. Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX 98  Dogmatism ≠ adogmatism… …   Dicționar Român

  • indubitabil — INDUBITÁBIL, Ă, indubitabili, e, adj. (livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis. Trimis de laurap, 15.05.2003. Sursa: DEX 98  INDUBITÁBIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil,… …   Dicționar Român

  • netăgăduit — NETĂGĂDUÍT, Ă, netăgăduiţi, te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne + tăgăduit. Trimis de cornel, 10.06.2004.… …   Dicționar Român

  • original — ORIGINÁL, Ă, originali, e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice şi literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau… …   Dicționar Român

  • peremptoriu — PEREMPTÓRIU, IE, peremptorii, adj. (livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire. Trimis de ana zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX 98  PEREMPTÓRIU adj. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”