aripă

ÁRIPĂ, aripi, s.f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte şi al unor mamifere, care serveşte la zbor. ♢ expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independenţă, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a face să capete curaj; a însufleţi (pe cineva). A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-şi piardă curajul, avântul; a descuraja. ♦ fig. Ocrotire, protecţie. 2. (iht.) Înotătoare. 3. Membrană a unor fructe şi seminţe care serveşte la răspândirea lor cu ajutorul vântului. 4. Nume dat unor obiecte, părţi ale unor aparate etc. care au forma, funcţiunea sau poziţia aripilor (1). Aripa avionului. Aripa maşinii. 5. Parte a unei construcţii care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremităţile unei construcţii (în raport cu partea centrală). ♦ Fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel şi susţin taluzurile de la capete. 6. Capăt, margine, flanc al unei trupe (dispuse în ordine de bătaie). ♦ (În unele jocuri sportive) Fiecare dintre jucătorii plasaţi în marginea terenului de joc. 7. fig. Fracţiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizaţii, al unui partid. [acc. şi arípă] – lat. alapa.

Trimis de ana_zecheru, 10.06.2006. Sursa: DEX '98



ÁRIPĂ s. 1. v. înotătoare. 2. v. flanc. 3. v. extremă. 4. cruce, spetează, (reg.) crucişă, cumpănă, fofelniţă, răscruce. (aripă la vârtelniţă.) 5. săgeată, spetează. (aripă la roata morii de vânt.) 6. fofează. (aripă la moară.) 7. (la pl.) crucişe (pl.), cumpene (pl.), fofelniţe (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (aripă la războiul de ţesut.) 8. (pop.) fofează. (aripă la ferestre, uşi, porţi.) 9. (la pl.) sfârcuri (pl.). (aripă la fundul butoiului.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ÁRIPĂ s. v. crilă, cordar, grijă, întinzător, ocrotire, protecţie, strună.

Trimis de siveco, 03.10.2007. Sursa: Sinonime



áripă/arípă s. f., g.-d. art. áripii/arípii; pl. áripi/arípi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ARÍP//Ă aripăi f. 1) Organ al păsărilor, al unor insecte şi al unor mamifere care serveşte la zbor. A bate din aripăi. ♢ A căpăta (sau a prinde) aripăi a deveni ferm, încrezut în forţele sale; a prinde curaj. A tăia cuiva aripăile a face pe cineva să-şi piardă curajul. 2) fig. Luare sub protecţie; ocrotire; apărare. ♢ A lua pe cineva sub aripăa sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de înot; înotătoare. 4) Fiecare dintre planurile de susţinere ale unui avion. 5) Parte a unei construcţii care se prezintă ca o prelungire laterală. 6) mil. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale unor trupe aşezate în poziţie de luptă; flanc. aripăa dreaptă. aripăa stângă. 7) Parte a caroseriei unui vehicul aşezată deasupra fiecăreia dintre roţi. 8) Fi-ecare dintre lopeţile unei mori de vânt. 9) fig. Grupare extremă (de dreapta sau de stânga) în cadrul unei organizaţii sau partid. [G.-D. aripii; acc. şi áripă] /<lat. alapa

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



áripă (-pi), s.f. – 1. Organ care serveşte la zbor. – 2. Simbol a tot ce străbate spaţiul cu repeziciune. – 3. Ocrotire, protecţie. – 4. Piesă de aparat care prezintă asemănare cu aripa păsărilor. – 5. Capăt, flanc al unei trupe dispuse în ordine de bătaie. – 6. Parte laterală a unei clădiri. – 7. Parte a unui automobil care seamănă cu o aripă. – 8. Paletă a roţii unei mori de apă. – Mr. aripă, areapită, megl. (i)aripă. lat. ālĭpēs "înaripat", probabil aplicat la început la obiectele care prezentau vreo asemănare cu aripile păsărilor (ca de ex. paleta roţii hidraulice), şi apoi generalizat, în locul lat. ala. cf. calabr. alapa, prov. aubo, arbro, fr. aube, v. cat. álep, sp. álabe, toate cu sensul spaniol, care coincide cu sensul 8; cf. şi cors. álaba "oblon" şi port. aba "margine". Mai multe materiale în Corominas, I, s. v. álabe. Etimologia alipes, propusă de Densusianu, Hlr., 30, este pentru REW 310 "begrifflich unmöglich". Evoluţia semantică prezintă în mod cert dificultăţi; în ciuda acestui fapt, această ipoteză pare însă mai plauzibilă decît celelalte. După Puşcariu 123, "unbekannt, obwohl im ersten Teil des Wortes ala zu erkennen ist". Acelaşi autor, în DAR, s-a decis în favoarea lat. alapa "palmă, lovitură" (etimologie acceptată şi de REW 319, explicată de Diculescu, Elementele, 435 ca un der. de la ala cu suf. -αφος sau ιφος, a cărui necesitate nu ni se pare clară); dar trecerea semantică de la "palmă" la "aripă" este mai greu de explicat decît decît pe cea pe care am sugerat-o mai sus. Celelalte ipoteze sînt mai curînd fanteziste: din mag. röp "pană, penaj" (Cihac, II, 476); din gr. ῥιπή "început, pornire" (Roesler 564); de la un der. verbal *alipare, de unde alt der. postverbal *alipa (Pascu, I, 39; Beiträge, 7; Etimologii, 17); de la ala, cu suf. -ip (Pascu, Arch. rom., VI, 325); din fondul anterior limbilor indo-europene, în legătură cu arab. risa şi cu dravidiana (Lahovary 313). Der. aripa, vb. (a înaripa, a da aripi; a speria o pasăre cu puşca); aripăriţă, s.f. (oaie care merge de obicei departe de turmă); aripat, adj. (înaripat); aripi, vb. refl. (despre copii, a avea convulsii, boală atribuită, în credinţa populară, faptului de a fi mîncat aripi de pasăre); aripioară, s.f.; aripos, adj. (înaripat); înaripa, vb. (a da aripi, a însufleţi).

Trimis de blaurb, 31.01.2009. Sursa: DER