negriu

negriu
NEGRÍU, -ÍE, negrii, adj. (pop.) Negricios. – Negru + suf. -iu.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

NEGRÍU adj. v. brun, brunet, negricios, oacheş, tuciuriu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

negríu adj. m., f. negríe; pl. m. şi f. negríi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • oacheş — OÁCHEŞ, Ă, oacheşi, e, adj. 1. Cu pielea feţei de culoare închisă şi cu ochii, părul şi sprâncenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare închisă, care bate în negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare… …   Dicționar Român

  • brunet — BRUNÉT, Ă, bruneţi, te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feţei) de culoare negricioasă şi părul negru; brun, oacheş. – Din fr. brunet. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Brunet ≠ blond Trimis de siveco, 03.08 …   Dicționar Român

  • negricios — NEGRICIÓS, OÁSĂ, negricioşi, oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruţ. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheş. – Negru + suf. icios. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • negru — NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, e, adj., s.n., s.m. I. adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai… …   Dicționar Român

  • negrui — negrúi, úie, adj. (reg.) negricios, negriu. Trimis de blaurb, 31.07.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • terţiu — terţíu s. m., adj. m., f. terţíei; pl. m. şi f. terţíi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  terţíu ( íe), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – va …   Dicționar Român

  • petys — petỹs dkt. Pẽtį įrė̃męs, lai̇̃ko veži̇̀mą, kàd negriūtų …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • suremti — surem̃ti vksm. Surem̃k (ram̃sčiais) tvõrą, kad negriūtų …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • griūti — griūti, griū̃va (griū̃sta Brž; SD390, griū̃na), griùvo intr. 1. virsti, gulti (apie aukštą daiktą, gyvulį, žmogų...); irti (apie trobą, kalną): Repečkomis perrėpliojęs aslą, griūdavo kniūpsčias į lovą P.Cvir. Griùvo medis ir sutrioškino koją… …   Dictionary of the Lithuanian Language

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”