neomenos

neomenos
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoşi, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [pr.: ne-o-] – Ne- + omenos.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

NEOMENÓS adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

neomenós adj. m. (sil. ne-o-), pl. neomenóşi; f. sg. neomenoásă, pl. neomenoáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NEOMEN//ÓS neomenosoásă (neomenosóşi, neomenosoáse) Care denotă lipsă de milă; neomenesc; neomenos; crud. [Sil. ne-o-] /ne- + omenos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • inuman — INUMÁN, Ă, inumani, e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporţii monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus. Trimis de valeriu, 16.10.2008. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • crud — CRUD, Ă, cruzi, de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n a fost (suficient) supus acţiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părţi ale lor) Care este încă în… …   Dicționar Român

  • dur — DUR1, Ă, duri, e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană… …   Dicționar Român

  • neomenit — NEOMENÍT, Ă, neomeniţi, te, adj. (înv.) Neomenos. [pr.: ne o ] – Ne + omenit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEOMENÍT adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain,… …   Dicționar Român

  • sălbatic — SĂLBÁTIC, Ă, sălbatici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă,… …   Dicționar Român

  • aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98  ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… …   Dicționar Român

  • avan — AVÁN, Ă, avani, e, adj. (pop.; adesea adverbial) Straşnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan perfid , ngr. avánis calomniator . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Avan ≠ blajin, blând Trimis …   Dicționar Român

  • barbar — BARBÁR, Ă, barbari, e, s.m. şi f. 1. Nume dat, în antichitate, de greci şi de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (şi la sg.) persoană care făcea… …   Dicționar Român

  • bedă — BÉDĂ, bede, s.f. (înv. şi reg.) Necaz, pacoste. – Din sl. beda. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DLRM  BÉDĂ s. v. aghiuţă, bănuială, belea, bucluc, dandana, demon, diavol, drac, încornoratul, încurcătură, naiba, năpastă, neajuns, necaz,… …   Dicționar Român

  • câine — CẤINE, câini, s.m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). ♢ expr. (ir.) A trăi (sau a se înţelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”