armătură

armătură
ARMĂTÚRĂ, armături, s.f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcţie (de beton armat). ♦ Construcţie care susţine o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor şi dispozitivelor de comandă, de control, de siguranţă etc., montate la o instalaţie, la o maşină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliş protector al unui cablu electric. 4. (biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor şi crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (după armă).
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ARMĂTÚRĂ s. v. armură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ARMĂTÚRĂ s. v. arsenal.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

armătúră (tehn.) s. f., g.-d. art. armătúrii; pl. armătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ARMĂTÚR//Ă armăturăi f. 1) Ansamblu de bare metalice, care întăresc o construcţie de beton armat. 2) Ansamblul elementelor de susţinere a unei lucrări miniere subterane. 3) Totalitate a pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi, conducte etc. 4) Totalitate a aparatelor de control (de comandă, de siguranţă etc.), montate la o instalaţie sau la o maşină. 5) Îmbrăcăminte metalică de protecţie a unui cablu electric. 6) Fiecare dintre conductoarele unui condensator electric. [G.-D. armăturii] /<lat. armatura, fr. armature
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ARMĂTÚRĂ s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la construcţiile de beton armat pentru a le întări. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte. ♦ Construcţie de lemn, de zidărie etc., servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane. [pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, după armă].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ARMĂTÚRĂ s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte. 3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane. 4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric. 5. înveliş metalic protector al unui cablu electric. 6. armătură (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • armatură — ARMATÚRĂ, armaturi, s.f. (muz.) Armură (4). – Din fr. armature, lat. armatura. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  armatúră (muz.) s. f., g. d. art. armatúrii; pl …   Dicționar Român

  • ARMATURA — Recentioribus armotum exercitatio dicitur seu exercitium militare, quô milites a Campidoctoribus instruebantur in campo. Glossarium Rigaltio laudatum, ἀρματούρα πρίμα, μελέτη πρώτη, Amm. Marcellin. l. 14. Multiplex armaturae scientia: Iul.… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • armatūra — armatūrà sf. (2) DŽ tech. 1. komplektas prietaisų elektros šviesai įvesti. 2. aparatų ar mašinų papildomi įrengimai. 3. metalinės gelžbetonio dalys, griaučiai: Armatūra vartojama kolonoms, tarpuangiams ir sienoms sutvirtinti rš. Betono armatūra… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • armatura — s.f. [dal lat. armatura, der. di armare armare ]. 1. a. (ant.) [l insieme di ciò che occorre ad armare qualcuno] ▶◀ [➨ armamento (1. a)]. b. (arm.) [l insieme delle armi difensive indossate anticamente dai cavalieri per proteggere il corpo senza… …   Enciclopedia Italiana

  • armatura — armatúra ž DEFINICIJA 1. željezne spone, mreže i sl. kojima se ojačavaju dijelovi građevina ili konstrukcije 2. oprema električnih instalacija 3. fiz. rotirajući dio električnog motora ili generatora, pokretni dio električnih strojeva u kojima se …   Hrvatski jezični portal

  • Armatūra — (lat.), 1) Bewaffnung, Rüstung, s. Waffen; daher Armaturkammer, Rüst u. Gewehrkammer; 2) (röm. Ant.), die bewaffneten Soldaten selbst; daher A. levis, leicht, A. gravis, schwer bewaffnete Soldaten; 3) unter den Kaisern die Leibwache des Kaisers,… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • armatúra — ž 1. {{001f}}željezne spone, mreže i sl. kojima se ojačavaju dijelovi građevina ili konstrukcije 2. {{001f}}oprema električnih instalacija 3. {{001f}}fiz. rotirajući dio električnog motora ili generatora, pokretni dio električnih strojeva u… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • armatura — s. f. 1. Placa metálica de um capacitor. 2.  [Antigo] Armadura …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • armatūra — armatūrà dkt. Armatū̃ros koròzija …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • armatura — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. armaturaurze {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} pomocnicze elementy jakiejś instalacji lub urządzenia technicznego (np. zawory, wodomierze, termometry) stanowiące wraz z nim… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”