nesăbuit

nesăbuit
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiţi, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acţiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedeşte, exprimă, trădează nesăbuinţă; p. ext. lipsit de sens, de raţiune; cu totul exagerat, deplasat. – cf. magh. s z a b a d n i .
Trimis de GabiAlex, 09.06.2004. Sursa: DEX '98

Nesăbuit ≠ socotit
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NESĂBUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

nesăbuít adj. m., pl. nesăbuíţi; f. sg. nesăbuítă, pl. nesăbuíte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NESĂBUÍ//T nesăbuittă (nesăbuitţi, nesăbuitte) Care este lipsit de chibzuinţă; nesocotit; nechibzuit. Faptă nesăbuittă. /cf. ung. szabadni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

nesăbuít (nesăbuítă), adj. – Exagerat, disproporţionat, nechibzuit. Origine necunoscută. Scriban indică var. nesăbăduit şi mag. szabadni "a fi îngăduit"; ambele indicaţii sînt puţin sigure. Apare deja din sec. XVII. – Der. nesăbuire, s.f. (nechibzuinţă, lipsă de consideraţie); nesăbuinţă, s.f. (nechibzuinţă).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • nesãbuít — adj. m., pl. nesãbuíţi; f. sg. nesãbuítã, pl. nesãbuíte …   Romanian orthography

  • nesocotit — NESOCOTÍT, Ă, nesocotiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotinţă, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. uşuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedeşte nesocotinţă;… …   Dicționar Român

  • nesăbuire — NESĂBUÍRE s.f. Lipsă de judecată, de chibzuinţă într o împrejurare dată, nesocotinţă, nechibzuinţă, nesăbuinţă; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit. Trimis de GabiAlex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NESĂBUÍRE s. v. imprudenţă.… …   Dicționar Român

  • brodi — BRODÍ, brodesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. (Adesea ir.) A sfârşi cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ♢ loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se… …   Dicționar Român

  • calculat — CALCULÁT, Ă, calculaţi, te, adj. (Despre persoane) Chibzuit, socotit; preocupat de interesul personal. – v. calcula. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Calculat ≠ instinctiv, maşinal, mecanic, nesocotit, nesăbuit Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • chibzuit — CHIBZUÍT, Ă, chibzuiţi, te, adj. Care judecă o situaţie cumpănind toate eventualităţile; socotit, cumpănit. – v. chibzui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Chibzuit ≠ nechibzuit, nesocotit, necugetat, necumpănit, nesăbuit, nechitit… …   Dicționar Român

  • derezonabil — derezonábil adj. m., pl. derezonábili; f. sg. derezonábilă, pl. derezonábile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEREZONÁBIL, Ă adj. nesăbuit, nesocotit, prostesc. (< fr. déra …   Dicționar Român

  • descreierat — DESCREIERÁT, Ă, descreieraţi, te, adj. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de raţiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des1 + creier + suf. at (după fr. écervelé). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • imprudent — IMPRUDÉNT, Ă, imprudenţi, te, adj. (Adesea adverbial şi substantivat) Care acţionează fără prudenţă; care demonstrează lipsă de prudenţă; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, ntis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Imprudent… …   Dicționar Român

  • minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”