Dicționar Român. 2013.
neînfricáre — s. f., g. d. art. neînfricärii … Romanian orthography
curaj — CURÁJ s.n. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acţiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăţie. ♢ (Cu valoare de interjecţie) Fii… … Dicționar Român
cutezare — CUTEZÁRE, cutezări, s.f. (Rar) Faptul de a cuteza; cutezanţă, temeritate. – v. cuteza. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CUTEZÁRE s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, în drăzneală, neînfricare, semeţie … Dicționar Român
dârzie — DÂRZÍE s.f. (pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. ie. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 DÂRZÍE s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
frică — FRÍCĂ, (rar) frici, s.f. Stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoşare. ♢ loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ♢ loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându se. Fără (nici… … Dicționar Român
inimă — ÍNIMĂ, inimi, s.f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracţiile sale ritmice, circulaţia sângelui în organism, la om şi la animalele superioare;… … Dicționar Român
intrepiditate — INTREPIDITÁTE, intrepidităţi, s.f. (livr.) Însuşirea celui intrepid; curaj, cutezanţă. îndrăzneală. – Din fr. intrépidité. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INTREPIDITÁTE s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie,… … Dicționar Român
mărinimie — MĂRINIMÍE s.f. Bunăvoinţă, înţelegere, bunătate, generozitate. ♦ (înv.) Bărbăţie, curaj. – Mare1 + inimă + suf. ie (după lat. magnanimitas). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Mărinimie ≠ avariţie, zgârcenie, meschinărie, zgârcenie… … Dicționar Român
neînfricoşare — neînfricoşáre s.f. (înv.) neînfricare. Trimis de blaurb, 31.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
petulanţă — PETULÁNŢĂ, petulanţe, s.f. (livr.) Ardoare exuberantă (bruscă şi adesea dezordonată); p. ext. îndrăzneală, temeritate. – Din fr. pétulance. Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX 98 PETULÁNŢĂ s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă,… … Dicționar Român
