- nichel
- NÍCHEL s.n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenuşiu, lucios, puţin oxidabil, maleabil şi ductil, cu numeroase întrebuinţări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel.Trimis de RACAI, 24.09.2008. Sursa: DEX '98TETRACARBONIL DE NÍCHEL s. (chim.) nichel-carbon.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeníchel s. n., simb. NiTrimis de siveco, 10.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficNÍCHEL n. Metal feromagnetic alb-argin-tiu, maleabil şi ductil, aproape inoxidabil, rezistent la coroziune, întrebuinţat la con-fecţionarea instrumentelor medicale, a obie-ctelor de uz casnic, la obţinerea unor aliaje cu proprietăţi anticorosive etc. /<fr. nickel, germ. NickelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNÍCHEL s.n. (chim.) Metal feromagnetic alb-argintiu, inoxidabil, asemănător fierului, întrebuinţat la fabricarea aliajelor de oţel speciale, a instrumentelor medicale etc. [< fr. nickel, germ. Nickel].Trimis de LauraGellner, 26.11.2006. Sursa: DNNÍCHEL s. n. metal feromagnetic alb-cenuşiu, inoxidabil, asemănător fierului, folosit la fabricarea aliajelor de oţel speciale, a instrumentelor medicale etc. (< fr. nickel, germ. Nickel)Trimis de raduborza, 08.01.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.