articulaţie

articulaţie
ARTICULÁŢIE, articulaţii, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotaţia lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis.
Trimis de cata, 14.03.2004. Sursa: DEX '98

ARTICULÁŢIE s. 1. v. pronunţare. 2. (anat.) încheietură, (înv. şi pop.) nod, (înv.) armonie, (fam. fig.) balamale (pl.). (articulaţieiile omului.) 3. (anat.) articulaţie semimobilă v. amfiartroză.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

articuláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. articuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. articuláţiei; pl. articuláţii, art. articuláţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ARTICULÁŢI//E articulaţiei f. 1) Legătură mobilă între două sau mai multe oase şi locul acestei legături; încheietură. 2) tehn. Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite mişcare relativă a acestora. 3) lingv. Mod de pronunţare a sunetelor cu ajutorul organelor de vorbire. [G.-D. articulaţiei] /<fr. articulation, lat. articulatio, articulaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ARTICULÁŢIE s.f. 1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase. ♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronunţa, de a rosti un sunet; pronunţare a unui sunet; articulare. ♢ Bază de articulaţie = modul de pronunţare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [gen. -iei, var. articulaţiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio].
Trimis de LauraGellner, 06.11.2004. Sursa: DN

ARTICULÁŢIE s. f. 1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserţie a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase. 2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax. 3. mod de a pronunţa un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • articuláţie — s. f. (sil. ţi e), art. articuláţia (sil. ţi a), g. d. art. articuláţiei; pl. articuláţii, art. articuláţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • semiarticulaţie — SEMIARTICULÁŢIE, scmiarticulaţii, s.f. Articulaţie între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [pr.: mi ar ] – Semi + articulaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  semiarticuláţie s. f.… …   Dicționar Român

  • amfiartroză — AMFIARTRÓZĂ s.f. Articulaţie care permite mişcări limitate; articulaţie semimobilă. [pr.: fi ar ] – Din fr. amphiarthrose. Trimis de ana zecheru, 14.04.2003. Sursa: DEX 98  AMFIARTRÓZĂ s. (anat.) articulaţie semimobilă. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • sinartroză — SINARTRÓZĂ, sinartroze, s.f. Articulaţie fixă între două oase. – Din fr. synarthrose. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98  sinartróză s. f. (sil. mf. sin ) → artroză Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • cardan — CARDÁN, cardane, s.n. Sistem de suspensie sau de articulaţie, care permite mişcarea în toate sensurile. – Din fr. cardan. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  cardán s. n., pl. cardáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • diartroză — DIARTRÓZĂ, diartroze. s.f. (anat.) Articulaţie mobilă dintre oase. [pr.: di ar ] – Din fr. diarthrose. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  diartróză s. f. (sil. di ar ) → artroză Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • neoartroză — NEOARTRÓZĂ, neoartroze, s.f. (med.) Articulaţie nou creată între două extremităţi osoase aliate în raporturi anatomice anormale. [pr.: ne o ] – Din fr. néoarthrose. Trimis de LauraGellner, 08.06.2004. Sursa: DEX 98  neoartróză s. f., pl.… …   Dicționar Român

  • nod — NOD, noduri, s.n. 1. Loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâşii de pânză etc. ca să se ţină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâşii de pânză etc. unde s a făcut un ochi prin care s a… …   Dicționar Român

  • sutură — SUTÚRĂ, suturi, s.f. 1. (anat.) Tip de articulaţie în care oasele sunt fixe. 2. (med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremităţile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din …   Dicționar Român

  • articula — ARTICULÁ, articulez, vb. I. 1. tranz. A pronunţa, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. refl. A se lega prin articulaţii. – Din fr.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”