noruleţ

noruleţ
NORULÉŢ, noruleţi, s.m. Norişor. – Nor + suf. -uleţ.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

NORULÉŢ s. v. norişor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

noruléţ s. m., pl. noruléţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • norişor — NORIŞÓR, norişori, s.m. Diminutiv al lui nor; noruţ, noruleţ, nouraş. – Nor + suf. işor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NORIŞÓR s. (met.) noruleţ, noruţ, nouraş, (pop.) nourel. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • nourel — NOURÉL, nourei, s.m. (pop.) Norişor. [pr.: no u ] – Nour + suf. el. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NOURÉL s. v. norişor, noruleţ, noruţ, no uraş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  nourél s …   Dicționar Român

  • noureţ — nouréţ, nouréţuri, s.n. (reg.) norişor, noruleţ, nourel. Trimis de blaurb, 11.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”