năbădăi

năbădăi
NĂBĂDĂI1 s.f. pl. 1. (pop. şi fam.) Acces de furie, de mânie. ♢ loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ♢ expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-şi piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (pop.) Criză epileptică. – et. nec.
Trimis de LauraGellner, 10.04.2009. Sursa: DEX '98

NĂBĂDĂÍ2, năbădăiesc, vb. IV. refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădăi1.
Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98

NĂBĂDĂI s. pl. v. epilepsie, furie, înverşunare, mânie.
Trimis de siveco, 22.09.2007. Sursa: Sinonime

năbădăí vb., ind. prez. 3 sg. năbădăiéşte, imperf. 3 sg. năbădăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năbădăiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NĂBĂDẮI f. pl. pop. Acces de mânie nestăpânită; dambla. ♢ Cu năbădăi a) supărăcios; b) nărăvaş. A-l apuca (sau a-l găsi) pe cineva (toate) năbădăile a) a fi cuprins de furie; b) a fi cuprins de frică; c) a avea o criză de epilepsie; d) a înnebuni. A băga pe cineva în năbădăi a) a speria pe cineva; b) a face pe cineva să-şi iasă din fire. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • năbădăios — NĂBĂDĂIÓS, OÁSĂ, năbădăioşi, oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (pop. şi fam.) Care se supără uşor, care îşi iese repede din fire. ♦ Care se ţine de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaş. 2. (reg.) Epileptic. – Năbădăi1 + suf. os. Trimis… …   Dicționar Român

  • dambla — DAMBLÁ s.f. 1. (pop.) Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie, năbădăi. 2. fig. (fam.) Chef, poftă, pasiune. – Din tc. dambla. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DAMBLÁ s. v. apoplexie, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason,… …   Dicționar Român

  • năbădaie — NĂBĂDÁIE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  năbădáie s. f., pl. năbădăi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • epilepsie — EPILEPSÍE, epilepsii, s.f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoţite de pierderea cunoştinţei, de halucinaţii şi de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă se pe pustii. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • furie — FÚRIE, furii, s.f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violenţă. ♢ loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ fig. (Rar) Dorinţă puternică, patimă, pornire nestăpânită. [acc …   Dicționar Român

  • năvârlii — NĂVÂRLÍI s.f. pl.(reg. şi fam.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – cf. bg. n a v ă r l e i a s e . Trimis de LauraGellner, 06.06.2004. Sursa: DEX 98  NĂVÂRLÍI s. pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”