artut


artut
ARTÚT adj. v. ager, deştept, dibaci, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

artút (-tă), adj. – Şiret, viclean. Cuvînt rar, menţionat o singură dată de Puşcariu, ZRPh., XVII, 110, pe baza unui glosar trans.; pare a fi un hapax mai puţin vechi decît crede Puşcariu, poate o deformare locală a unui cuvînt săs., de ex. hart. Totuşi, Puşcariu şi DAR se gîndesc la un lat. *artutus, de la artus "membru" (ca nasutus de la nasus), şi îl explică printr-un sens intermediar de "flexibil, agil". REW 679 îl relaţionează cu ars "artă", şi 751 cu astutus. Nici una dintre aceste ipoteze nu pare posibilă.
Trimis de blaurb, 17.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.