oază

OÁZĂ, oaze, s.f. 1. Loc cu izvoare de apă şi cu vegetaţie bogată în mijlocul unui pustiu nisipos. ♦ fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheaţă în zona interioară a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis.

Trimis de ana_zecheru, 29.04.2004. Sursa: DEX '98



oáză s. f., g.-d. art. oázei; pl. oáze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OÁZ//Ă oazăe f. 1) Loc într-un pustiu acoperit cu vegetaţie, datorită existenţei unei surse de apă. 2) fig. Loc sau moment ce creează condiţii pentru destindere şi recreaţie. [G.-D. oazei] /<germ. Oase, it. oasi, fr. oasis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OÁZĂ s.f. 1. Loc în mijlocul unui deşert, unde există vegetaţie bogată şi apă. ♦ (fig.) Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. 2. Porţiune neacoperită de gheaţă în interiorul Antarcticii în care vegetează o floră sărăcăcioasă. [pron. oa-ză. / < germ. Oase, cf. fr., lat., gr. oasis < cuv. egiptean].

Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN



OÁZĂ s. f. 1. loc în mijlocul unui deşert, cu vegetaţie bogată şi apă. 2. (fig.) loc izolat, odihnitor, într-un mediu ostil. 3. porţiune neacoperită de gheaţă în interiorul Antarcticii. (< germ. Oase, fr., lat., gr. oasis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



oáză (oáze), s.f. – Loc cu apă şi vegetaţie în pustiu. germ. Oase.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER