obiect

obiect
OBIÉCT, obiecte, s.n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuinţare. ♢ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra cărora acţionează omul în cadrul procesului de producţie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului. ♢ loc. adj. şi adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) în temă, fără divagaţii inutile. ♦ (fil.) Ceea ce se află în afara eului; lucru care afectează simţurile noastre sau asupra căruia se îndreaptă gândirea noastră. ♦ Conţinutul asupra căruia se îndreaptă cunoaşterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie. 4. Scop, ţintă, ţel; obiectiv. 5. (gram.; în sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OBIÉCT s. 1. v. lucru. 2. disciplină, materie, (înv.) învăţătură, matimă. (obiect de învăţământ.) 3. v. scop. 4. v. complement.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

OBIÉCT s. v. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, raţiune, temei.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

obiéct s. n. (sil. -bieci; mf. ob-), pl. obiécte
Trimis de siveco, 19.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

OBIÉCT obiecte n. 1) Corp solid, cunoscut direct cu ajutorul simţului. 2) Bun material rezultat din procesul muncii. obiect de consum. obiect de uz casnic. 3) Materie asupra căreia este orientată activitatea spirituală sau artistică. obiect de cercetare. obiect de descriere. 4) Fiinţă sau lucru pentru care cineva manifestă un sentiment. obiect de admiraţie. 5) Disciplină de studiu într-o instituţie de învăţământ. 6) filoz. Corp sau fenomen existent în realitate, în afara subiec-tului şi independent de conştiinţa acestuia. 7) lingv. Parte de propoziţie care indică asupra cui este orientată acţiunea verbului; comple-ment. [Sil. o-biect] /<lat. obiectum, germ. Objekt
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OBIÉCT s.n. 1. Lucru; tot ceea ce poate fi perceput prin simţuri; (spec.) tot ceea ce se înfăţişează vederii. 2. Tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului. ♦ Tot ceea ce formează materia unei ştiinţe, a unei discipline; disciplină de studiu. 3. Ţintă, scop, ţel. 4. Complement (direct sau indirect). [pron. o-biect. / < lat. obiectum, cf. fr. objet].
Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DN

!obiéct (-biect) s. n., pl. obiécte
Trimis de Laura-ana, 12.06.2007. Sursa: DOOM 2

OBIÉCT s. n. 1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simţuri. obiect de inventar = mijloc de muncă de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei întreprinderi. 2. (ec.) obiect ul muncii = lucru asupra căruia acţionează omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale. 3. tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului; ceea ce formează materia unei ştiinţe, a unei discipline. 4. (fil.) realitatea exterioară subiectului (1); (spec.) ceea ce este dat în cunoaştere, conţinutul obiectiv al cunoştinţelor subiectului. 5. (fig.) ţintă, scop, ţel. 6. complement (direct sau indirect). (< lat. obiectum, germ. Objekt)
Trimis de raduborza, 17.08.2008. Sursa: MDN

obiéct (obiécte), s.n. – Lucru. lat. obiectum (sec. XIX). – Der. (din fr.) obiecta, vb.; obiectiv, s.n.; obiectiva, vb.; obiectivitate, s.f.; obiecţi(un)e, s.f.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • obiéct — s. n. (sil. bieci; mf. ob ), pl. obiécte …   Romanian orthography

  • OZN — Obiect Zburator Neidentificat (International) * Ozmodeus Network (Internet) * Prince Christians Sund Radio (Community » Media) …   Abbreviations dictionary

  • afişiér — (obiect) s. n. (sil. şi er), pl. afişiére …   Romanian orthography

  • ţoálã — (obiect de îmbrãcãminte) s. f., g. d. art. ţoálei; pl. ţoále …   Romanian orthography

  • model — MODÉL, modele, s.n. 1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitaţii; tipar. ♦ Reprezentare în mic a unui obiect; machetă. ♦ Tipul unui obiect confecţionat. Model de pălărie. ♦ Obiect care, imprimat într un material plastic,… …   Dicționar Român

  • corp — CORP, corpuri, s.n., (I 3) şi corpi, s.m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinţe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup. ♢ loc. adj. şi adv. Corp la corp = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă în faţă,… …   Dicționar Român

  • materie — MATÉRIE, materii, s.f. 1. (În filozofia materialistă) Substanţă concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor… …   Dicționar Român

  • tăia — TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul …   Dicționar Român

  • disc — DISC1, discuri, s.n. 1. Placă circulară şi plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleţii discoboli la distanţă. ♦ Probă de atletism care se practică cu acest obiect. 2. Orice obiect de formă circulară şi plată. ♢ Plug cu disc = plug cu… …   Dicționar Român

  • microobiect — MICROOBIÉCT, microobiecte, s.n. Obiect sau sistem de dimensiuni foarte mici. [pr.: cro o ] – Micro1 + obiect. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MICROOBIÉCT s. v. particulă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”