obiectiv

obiectiv
OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adj., s.n. I. adj. 1. (fil.) Care există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea. ♢ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susţine existenţa unei idei absolute, mistice, independente de conştiinţa omenească şi prin a cărei dezvoltare ia naştere lumea materială. 2. Care are însuşirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detaşat de impresii subiective; nepărtinitor, imparţial; obiectivist (2). 3. (gram.) Care se referă la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. s.n. 1. Sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcţia unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. Porţiune de teren, localitate, fortăreaţă etc. care prezintă interes în timp de război. ♦ Ţintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. fig. Scop, ţintă, ţel. ♦ (concr.) Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc. – Din fr. objectif.
Trimis de ana_zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX '98

Obiectiv ≠ subiectiv
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

OBIECTÍV adj., s. 1. adj. v. real. 2. adj. material. 3. adj. v. drept. 4. s. cauză. 5. s. v. scop. 6. s. v. ţintă. 7. s. (FOTO) obiectiv (fotografic) = fotoobiectiv; obiectiv superangular = obiectiv superunghiular; obiectiv superunghiular = obiectiv superangular. 8. v. întreprindere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

obiectív adj. m. (sil. -biec-; mf. ob-), pl. obiectívi; f. sg. obiectívă, pl. obiectíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

obiectív s. n. (sil. -biec-; mf. ob-), pl. obiectíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBIECTÍV1 obiective n. 1) fiz. Lentilă (sau sistem de lentile convergente), făcând parte dintr-un aparat optic (lunetă, microscop, aparat de fotografiat etc.), care este orientată spre obiectul supus cercetării. 2) Punct asupra căruia este orientată o operaţie militară; ţintă. 3) fig. Scop precis spre care tinde cineva. /<fr. objectif
Trimis de siveco, 20.03.2008. Sursa: NODEX

OBIECTÍV2 obiectivă (obiectivi, obiective) 1) şi adverbial (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă exactitate în procesul de reflectare a realităţii; nefalsificat; veridic. 2) filoz. (în opoziţie cu subiectiv) Care există în afara conştiinţei şi independent de ea; cu existenţă independentă. /<fr. objectif
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OBIECTÍV s.n. 1. Lentilă sau sistem optic care formează într-o lunetă, într-un microscop, într-un aparat fotografic etc. o imagine reală a obiectului observat. 2. Loc, punct, localitate etc. care constituie ţinta unei acţiuni militare. ♦ Ţinta asupra căreia se trage cu o armă de foc. 3. Întreprindere, uzină, construcţie etc. care urmează să fie realizată. ♦ Loc care prezintă interes pentru turişti. ♦ (fig.) Scop, ţel, ţintă. [pron. o-biec-. / cf. fr. objectif].
Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DN

OBIECTÍV, -Ă adj. 1. (Op. s u b i e c t i v) Existent în afara conştiinţei omului şi independent de ea. 2. Imparţial. 3. Referitor la obiect (4). [cf. fr. objectif, lat. obiectivus].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

!obiectív1 (-biec-) adj. m., pl. obiectívi; f. obiectívă, pl. obiectíve
Trimis de Laura-ana, 12.06.2007. Sursa: DOOM 2

!obiectív2 (-biec-) s. n., pl. obiectíve
Trimis de Laura-ana, 12.06.2007. Sursa: DOOM 2

OBIECTÍV, -Ă I. adj. 1. existent în afara conştiinţei şi independent de ea. 2. imparţial. 3. referitor la obiect (6). II. s. n. 1. lentilă, sistem de lentile care formează o imagine reală a obiectului observat într-o lunetă, într-un microscop, aparat fotografic etc. 2. loc, punct, localitate etc. care constituie ţinta unei acţiuni militare. ♢ ţintă asupra căreia se trage cu o armă de foc. 3. întreprindere, uzină, construcţie etc. care urmează să fie realizată. 4. loc care prezintă interes pentru turişti. 5. (fig.) intenţie, scop, ţel, ţintă. (< fr. objectif, lat. obiectivus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • obiectív — adj. m. (sil. biec ; mf. ob ), pl. obiectívi; f. sg. obiectívã, pl. obiectíve …   Romanian orthography

  • obiectiva — OBIECTIVÁ, obiectivez, vb. I. tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existenţă obiectivă. ♦ refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  obiectivá… …   Dicționar Român

  • obiectiviza — OBIECTIVIZÁ, pers. 3 obiectivizează, vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv. – Obiectiv + suf. iza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  obiectivizá vb. (sil. biec ; mf. ob ), ind. prez. 3 …   Dicționar Român

  • ţintă — ŢÍNTĂ, ţinte, s.f. I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme şi mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapiţeri etc. 2. (Despre porumb; în loc. adj.) În ţinte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat; aproape copt. 3 …   Dicționar Român

  • fotoobiectiv — FOTOOBIECTÍV, fotoobiective, s.n. Obiectiv fotografic. [pr.: to o ] – Din germ. Photoobjektiv. Trimis de zaraza joe, 10.01.2004. Sursa: DEX 98  FOTOOBIECTÍV s. v. obiectiv (fotografic). Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • obiectivitate — OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparţialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Obiectivitate ≠ subiectivitate Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • superangular — SUPERANGULÁR, superangulare, adj. (În sintagma) Obiectiv superangular = obiectiv fotografic care se utilizează pentru peisaje vaste, pentru interioare etc. – Super + angular. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  superangulár adj. n.… …   Dicționar Român

  • obiectivist — OBIECTIVÍST, Ă, obiectivişti, ste, adj. 1. Care aparţine obiectivismului (1), privitor la obiectivism, care manifestă obiectivism. 2. (Ieşit din uz) Obiectiv (I 2). – Obiectiv + suf. ist. cf. germ. O b j e k t i v i s t. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • teleobiectiv — TELEOBIECTÍV, teleobiective, s.n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se ataşează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [pr.: le o ] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • acromat — ACROMÁT, Ă, acromaţi, te, adj., s.m. (Obiectiv fotografic) căruia i a fost corectată sau înlăturată aberaţia cromatică. – Din germ. Achromat, fr. achromat. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX 98  acromát adj. m., s. m. (sil. cro ) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”