Dicționar Român. 2013.
nom — s.m. (Ant.) Cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu şi alcătuit dintr o invocaţie, o povestire mistică din viaţa acestuia şi o rugăciune. [var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos –… … Dicționar Român
afişa — AFIŞÁ, afişez, vb. I. tranz. 1. A expune, a lipi un afiş. 2. fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ refl. (fam.) A apărea (în societate) în tovărăşia cuiva în mod ostentativ. – din fr. afficher. Trimis de… … Dicționar Român
aulodie — AULODÍE s. f. cânt vocal acompaniat de aulos. (< gr. aulodia) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
baladă — BALÁDĂ, balade, s.f. 1. Creaţie epică în versuri care relatează o acţiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Bucată muzicală cu caracter narativ. – Din fr. ballade. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98 BALADĂ POPULÁRĂ s.… … Dicționar Român
concertant — CONCERTÁNT, Ă, concertanţi, te, adj. Cu caracter de concert (1). ♢ Simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au, alternativ, un rol dominant în orchestră. Voce concertantă = voce principală cu caracter solistic… … Dicționar Român
concerto — CONCÉRTO s.n. invar. Compoziţie muzicală pentru un instrument acompaniat de orchestră; concert. ♢ Concerto grosso = compoziţie orchestrală de virtuozitate compusă din mai multe părţi, în care un grup de instrumente soliste cântă alternativ, în… … Dicționar Român
fandango — FANDÁNGO s.n. Vechi dans spaniol cu acompaniament de chitară şi de castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Din fr., sp. fandango. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 fandángo s. m., art. fandángoul Trimis de siveco,… … Dicționar Român
hang — HANG, (2) hanguri, s.n. 1. (În expr.) A ţine hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a însoţi, a întovărăşi; c) fig. a ţine partea cuiva, aprobând tot ce face şi ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună. 2. (reg.) Nume dat… … Dicționar Român
musette — MüSÉT/ s. f. 1. vechi instrument popular, asemănător cu cimpoiul, în Franţa. 2. dans vioi, cu caracter pastoral, acompaniat de acest instrument; melodia corespunzătoare. (< fr. musette) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
