obrăznicie


obrăznicie
OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s.f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă, insolenţă, impertinenţă; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Obrăznicie ≠ bună-cuviinţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

OBRĂZNICÍE s. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeţie, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţâfnă. (E de o obrăznicie revoltătoare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

obrăznicíe s. f. (sil. -brăz-), art. obrăznicía, g.-d. art. obrăznicíei; pl. obrăznicíi, art. obrăznicíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBRĂZNICÍ//E obrăzniciei f. 1) Caracter obraznic; impertinenţă. 2) Vorbă sau faptă necuviin-cioasă; impertinenţă; insolenţă; neobrăzare. [Sil. -brăz-] /obraznic + suf. obrăznicieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • impertinenţă — IMPERTINÉNŢĂ, impertinenţe, s.f. Obrăznicie; insolenţă, neruşinare. – Din fr. impertinence. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPERTINÉNŢĂ s. v. obrăznicie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  impertinénţă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • insolenţă — INSOLÉNŢĂ, insolenţe, s.f. Obrăznicie, impertinenţă, neruşinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INSOLÉNŢĂ s. v. obrăznicie. Trimis de… …   Dicționar Român

  • aroganţă — AROGÁNŢĂ s.f. Purtare obraznică şi sfidătoare; atitudine de mândrie dispreţuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia. Trimis de romac, 06.03.2009. Sursa: DEX 98  Aroganţă ≠ modestie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  AROGÁNŢĂ s …   Dicționar Român

  • sfruntare — SFRUNTÁRE, sfruntări, s.f. (Rar) Acţiunea de a sfrunta şi rezultatul ei; p. ext. neruşinare, obrăznicie, impertinenţă. – v. sfrunta. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SFRUNTÁRE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o sfruntare.) 2.… …   Dicționar Român

  • tupeu — TUPÉU, (rar) tupeuri, s.n. Îndrăzneală, cutezanţă care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinenţă. – Din fr. toupet. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TUPÉU s. v. obrăznicie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • măgărie — MĂGĂRÍE, măgării, s.f. Comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; obrăznicie. – Măgar + suf. ie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂGĂRÍE s. v. obrăznicie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  măgăríe …   Dicționar Român

  • necuviinţă — NECUVIÍNŢĂ, necuviinţe, s.f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviinţă; indecenţă, obrăznicie; impoliteţe, grosolănie, mojicie. – Ne + cuviinţă. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  Necuviinţă ≠ cuviinţă, politeţe… …   Dicționar Român

  • neobrăzare — NEOBRĂZÁRE s.f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviinţă; lipsă de cuviinţă, obrăznicie, neruşinare, impertinenţă. [pr.: ne o ] – cf. n e o b r ă z a t . Trimis de LauraGellner, 08.06.2004. Sursa: DEX 98  NEOBRĂZÁRE s. v. obrăznicie …   Dicționar Român

  • porcesc — PORCÉSC, EÁSCĂ, porceşti, adj. 1. De porc (1), privitor la porc, al porcului. ♢ expr. (fam.) A avea noroc porcesc = a avea noroc mare. 2. (Despre unele specii de fructe, legume etc.) Care este de calitate inferioară. Cartofi porceşti. – Porc +… …   Dicționar Român

  • bunăcuviinţă — Bună cuviinţă ≠ obrăznicie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BUNĂ CUVIÍNŢĂ s. decenţă, jenă, maniere (pl.), pudoare, ruşine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciţie. (Lipsit de bunăcuviinţă.) Trimis de siveco, 21.11.2007 …   Dicționar Român