observativ

observativ
observatív adj. m., pl. observatívi; f. sg. observatívă, pl. observatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBSERVATÍV, -Ă adj. De observare. [cf. it. observativo].
Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN

OBSERVATÍV, -Ă adj. de observare. (< it. osservativo)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”