obstina

OBSTINÁ, obstinez, vb. I. refl. (livr.) A se încăpăţâna, a se îndârji. – Din fr. obstiner.

Trimis de oprocopiuc, 05.05.2004. Sursa: DEX '98



OBSTINÁ vb. v. încăpăţâna, îndărătnici, îndârji, înverşuna.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



obstiná vb., ind. prez. 1 sg. obstinéz, 3 sg. şi pl. obstineáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. obstinéze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE OBSTIN//Á mă obstinaéz intranz. livr. A stărui cu îndăratnicie într-o acţiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se încăpăţina; a se îndărătnici; a se ambiţiona. /<fr. obstiner

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OBSTINÁ vb. I. refl. (Liv.) A se îndârji, a se încăpăţâna. [P.i. -nez şi obstín, 3,6 -nează. / < fr. (s')obstiner)

Trimis de LauraGellner, 30.11.2006. Sursa: DN



OBSTINÁ vb. refl. a se încăpăţâna, a se îndârji. (< fr. sóbstiner)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN