arţăgos

arţăgos
ARŢĂGÓS, -OÁSĂ, arţăgoşi, -oase, adj. (pop. şi fam.) Certăreţ. [var.: (reg.) harţăgós, -oásă, hărţăgós, -oásă adj.] – Arţag + suf. -os.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ARŢĂGÓS adj., s. v. certăreţ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

arţăgós adj. m., pl. arţăgóşi; f. sg. arţăgoásă, pl. arţăgoáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ARŢĂG//ÓS arţăgosoásă (arţăgosóşi, arţăgosoáse) Care are arţag; care este dispus spre ceartă; gâlcevitor; certăreţ; scandalagiu; buclucaş. /arţag + suf. arţăgosos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • certăreţ — CERTĂRÉŢ, EÁŢĂ, certăreţi, e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu,… …   Dicționar Român

  • clonţos — CLONŢÓS, OÁSĂ, clonţoşi, oase, adj. (pop.; despre păsări) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ fig. (fam.; despre oameni) Certăreţ, arţăgos. – Clonţ + suf. os. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  CLONŢÓS adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlce… …   Dicționar Român

  • rânzos — RÂNZÓS, OÁSĂ, rânzoşi, oase, adj. (pop.) Răutăcios, bosumflat, arţăgos; iute la mânie. – Rânză + suf. os. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RÂNZÓS adj. v. irascibil, iritabil, nervos, răutăcios, supărăcios. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • colţos — COLŢÓS, OÁSĂ, colţoşi, oase, adj. Cu colţii ieşiţi în afară; cu dinţi mari. ♦ fig. Bun de gură, arţăgos; obraznic, recalcitrant. – Colţ + suf. os. Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  COLŢÓS adj. (rar) colţat. (Un obiect colţos.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • hărţăgos — HĂRŢĂGÓS, OÁSĂ, hărţăgoşi, oase, adj. (reg.) v. arţăgos. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂRŢĂG//ÓS hărţăgosoásă (hărţăgosóşi, hărţăgosoáse) v. ARŢĂGOS. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

  • nărăvaş — NĂRĂVÁŞ, Ă, nărăvaşi, e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care muşcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arţăgos. – Nărav + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NĂRĂVÁŞ adj. năbădăios, nărăvit,… …   Dicționar Român

  • potcaş — POTCÁŞ, Ă, potcaşi, e, adj., s.m. şi f. (pop.) (Om) poznaş sau, p. ext., supărăcios, arţăgos. – Potcă + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  POTCÁŞ adj. v. glumeţ, hazl …   Dicționar Român

  • pricinos — PRICINÓS adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, scandalagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pricinós, pricinoásă, adj. (reg.) 1. certăreţ, arţăgos; bătăuş; cicălitor. 2. despre care este sau a fost vorba, care este în cauză,… …   Dicționar Român

  • pricios — PRICIÓS adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlce vitor, scandalagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  priciós, pricioásă, adj. 1. (înv.) arţăgos, certăreţ; bătăuş. 2. care calcă cu bună ştiinţă regulile jocului, care trişează. Trimis… …   Dicționar Român

  • sfadnic — SFÁDNIC, Ă, sfadnici, ce, adj. (reg.; adesea substantivat) Certăreţ, arţăgos. – Din sl. sŭvadĩnikŭ. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFÁDNIC adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlce vitor, scandalagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”